Despre mine

Atât eu cât și blogul meu suntem într-o ciudată și permanentă căutare de identitate. Cu blogul e mai ușor, când văd că am divagat total de la scopul inițial, sau găsit pe parcurs, îl redenumesc adecvat cu noile schimbări. Cu mine e mai complicat. Înca nu știu cine sunt, ce vreau să fac, încă nu mă înțeleg, chiar dacă poate pe alții da. Așa că nu îmi rămâne decât să mă reinventez mereu. Și cele scrise aici au fost schimbate de nenumărate ori și sigur vor mai suporta multe ….

IMG_8582 2

Esenta e …că îmi place enorm să scriu.

Scrisul e un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu știai că știi (asupra a ceea ce știai fără să știi că știi).
Gabriel Liiceanu

PS: Dacă aveți răbdare să cititi mai multe, am mai scris despre mine și aici.

Update 1.09.2012: Mai nou, am ajuns la concluzia că scopul blogului meu e acela de a stârni emoții, prin fotografiile postate, prin poeziile scrise de mine, sau prin articolele care, în marea lor majoritate, vorbesc tot despre diverse trăiri interioare. Dacă am reușit până acum să vă tulbur cât de cât, să vă trezesc emoții poate uitate, sau puțin lăsate la o parte în ultima vreme, atunci mi-am atins scopul.

Update 9.11.2012 E din ce in ce mai evident ca blogul meu a devenit unul de poezie. In ultima vreme scriu aproape numai poezii. De ce? Habar nu am. Așa simt cred, că mă pot exprima mai bine în versuri. Unde la început scriam exclusiv în proză, și nici măcar nu-mi închipuiam că aș putea scrie vreodată poezii, acum a devenit aproape vital pentru mine să scriu versuri. Și toate schimbările astea de registru s-au petrecut în doar câteva luni, blogul meu având astăzi onorabila vârsta de nouă luni fără nouă zile, adică e vremea să se nască cu adevărat :-).

114 thoughts on “Despre mine

  1. Imi place mult cum gandesti….. Eu am 42 e ani nu sunt divortata, am un copil de 15 ani, unori vreau sa fiu libera doar cu mine, monotonia casniciei si multe lipsuri inclusiv comunicarea m-a adus intr-o stare de saturatie…..ce ar trebui sa fac?????….. Sa divortez????? Nu cred ca e solutia cea mai buna….. Am dat tot si acum nu mai am ce da…..Cred ca ar trebui ca aceste certificate de casatorie sa aiba un termen de valabilitate, maxim de 15 ani iar dupa ce expira termenul sa ai posibilitatea sa-l reziliezi sau sa-l prelungesti……

    • nu am experienta ta de viata..nu am inca atatia ani de casnicie..dar stii ce ma gandesc ..??oare ceea ce simti acum..este posibil sa fi simtit si cu ani in urma?este posibil sa nu ti fi ascultat sufletul cand iti spunea prima data ca nu e fericit in casnicia asta? de ce continuam sa mergem pe o cale daca acea cale nu ne face fericiti?stiu viata e grea din pct de vedere financiar si paote ne obliga sa pastram o anumita relatie..si totusi…totusi n ar treb sa sufletele noastre sa aiba intaietate??

    • Abia acum dau de de tine şi comentariul tău, Cera, dar propunerea ta mi se pare foarte interesantă: căsătorie cu limită de expirare.

  2. Nu stiu ce sa-ti spun, tu cred ca stii cel mai bine ce simti, ce vrei, unde te situezi in relatia cu sotul tau si daca crezi ca se mai poate face ceva. Parerea mea este sa incerci sa faci tot posibilul sa-ti salvezi casnicia. Dar sa vedem ce parere au si alte cititoare….

  3. am 43 de ani …am fost impotriva casatoriei,……,la 30 de ani,,,eram un ..copil inca…moartea mamei a lasat traume puternice ,toata viata am fost o insingurata si o frustata.
    ei bine la 30 de ani .zbang.marea iubire avea cu 15 ani mai mult si cu 30 de cm mai putin.si totusi marea iubire.10 ani m am chinuit sa port o sarcina…numai cine a trecut prin asa ceva intelege/el avea copii din prima casnicie,n a inteles nici macar apropourile mele vis a vis de o adoptie.dupa trei operatii …a treia a fost histerectomie totala altfel urma sfarsitul…am facut o depresie ,am bagat divortul.si am venit la tata unde zac si acum.viata s a cam jucat,,,mama a murit cand eram mici -eu si sora- copii n au putut sa apara,,,,,,si iata ma asteptand…ce ?
    o minune poate .am 43 de ani ,nu mai am servici si sper ca tata sa apuce pensie cat mai mult timp.fireste sunt ironica,,sunt disperata,,,sunt complet rupata de tot ce inseamna relatii interumane.sanse de servici -zero aici la tara.
    uneori simt ca in mine m ai zvacneste femeia doritoare de viata .de oameni ,de veselie….de sex…da depresia in care cazusem crezand ca nu mai sunt femeie incepe sa se vindece ,,,au trecut 2 ani…ma bucura si ma intristeaza ceeace simt
    viata ma traieste.n am nici o portita de iesire din situatia asta
    nu stiu de ce am scris randurile astea .sunt asa putin din viata mea
    nu mi e bine singura dar sunt sigura ca e bine ca am divortat,diferenta de varsta conteaza odata cu ….varsta.greseala cea mai mare a fost ca am renuntat la servici,iar el a incurajat asta.am fost dependenta de el.bine ,tratamentele facute,spitalul…..off…toate astea nu mi ar fi permis sa pot avea un loc de munca stabil dar ma obisnuisem asa.si acum ce sa fac
    cam atat..poate ne mai auzim,,,cu ,sper prietenie…Daniela.

    • viata…viata nu e dreapta si nici nedreapta…viata..e asa cum e..foarte mult conteaza cum ne-o mai facem si noi. Puterea..puterea draga mea, sta in tine..nu in tata..mama..sau orice alta persoana..pentru ca orice alte persoane vin..si pleaca..insa tu ramai cu tine..oare de ce nu ne iubim in primul rand pe noi insine? daca am face acest lucru in mod constient si sanatos (fara a ajunge sa fim aroganti) cred cu tarie ca multe dintre probleme noastre ar avea solutii..sau poate ca nici macar n ar mai aparea..
      http://ninulescu.wordpress.com

  4. Daniela, cred ca principala problema pe care trebuie sa o rezolvi urgent este serviciul. Daca ai avut unul cred ca nu e imposibil sa lucrezi din nou. Apoi, daca esti cat de cat independenta financiar, vei vedea ca o sa fie bine. Esti tanara, o sa gasesti pe cineva potrivit pentru tine. In ce priveste problemele cu sarcina nu ai idee cat de bine te inteleg. Si cu adoptia la fel.

  5. Imi place noua denumire a blogului tau deoarece fiind un barbat singur si eu simt un dor de dragoste de care nu prea am avut parte in viata si nu cred ca voi mai avea de aici in colo pentru ca odata cu trecerea anilor e greu daca nu imposibil sa o mai gasesti.Iti dau dreptate in tot ce ai spus despre timp se scurge parca mai repede decat atunci cand eram copii imi aduc aminte la scoala ce greu trecea o ora.Nu stiu daca tu m-ai mai pastrat in lista ta de contacte de pe mess eu da te am in lista mea,am vorbit de cateva ori dar ca sa-ti aduci aminte o sa-ti spun cateva cuvinte despre mine.Voi implini anul acesta 48 ani nu am fost un adept al casatoriei sau mai bine zis mi-a placut sa fiu holtei cat mai mult timp dar stii cum se spune dupa 30 ani daca nu te insori tu te casatoresc babele asa s-a intamplat si cu mine pe la 33 ani o matusa mi-a prezentat-o pe cea care avea sa-mi fie sotie ea avea 23 ani si cred ca a fost acel “coup de foudre” de care se tot vorbeste dar care nu credeam ca o sa mi se intample mie.Ca sa nu te plictisesc prea mult o sa scurtez cat pot povestea mea ,deci ne-am casatorit peste un an a venit primul copil o fata iar peste alti doi a venit si un baiat se parea ca totul e perfect dar dupa aproximativ 6 ani mariajul a inceput sa “scartaie”.Acum privind retrospectiv cred ca totul s-a intamplat din cauza banilor caci am si eu un viciu imi plac jocurile de noroc .Si ca orice jucator am avut perioade bune cand castigurile mele ne permiteau aproape orice ne doream dar au fost si perioade proaste mai ales in ultimi ani ai mariajului nostru.Acum stau si ma intreb oare tot ce conteaza in viata de cuplu sunt banii si bunurile materiale?Cand plecam “dincolo” luam ceva cu noi?Parea mea e ca a iubi si a primi iubire e tot ce iti ramane minte cand faci bilantul vietii traite.Ei aici cred ca m-am inselat teribil si desi l-a inceput a fost iubire cu timpul s-a transformat intr-o ura profunda din partea ei pentru mine si fata noastra care a ales ca sa locuiasca cu mine .Dupa divort unde am impartit tot inclusiv copii ,fata a ramas cu mine iar baiatul cu ea nu s-a mai interesat de fiica noastra iar pe baiat l-a invatat s-a fuga de noi .oare asa procedeaza o mama?Dar cum timpul le judeca si le rezolva pe toate imi ramane doar speranta unui viitor mai bun atat cat mai este el si acel dor de dragoste
    Daca o sa citesti aceste randuri si o sa vrei sa-ti exprimi o parere nu ezita sa o faci .Nicu

    • Multumesc de mesaj. Ai dreptate, ramanem doar cu iubirea, emotiile, tandretea si tot ce a fost frums intr-o relatie dintre doi oameni. Nu cu bunurile materiale adunate in timpul vietii. In ce preiveste atitudinea multor parinti care dupa divort priveaza copiii de afectiunea si prezenta celuilalt parinte ce pot sa spune doar ca nu am sa inteleg niciodata de ce fac asta. E mai importanta razbunarea pe fostul sot sau fosta sotie, sau felul cum creste copilul, suferinta lui ca nu-si poate vedea propriul parinte? Imi e greu sa inteleg cum poate un parinte sa-si vada copilul suferind din cauza lui….In rest ce pot sa spun, stii foarte bine ca viciile de genul asta nu fac bine nici unei relatii. Sper ca ai reusit sa renunti la el, in speranta unui viitor mai bun asa cum zici.

      • wow!!!! super tare! chiar esti tanara foarte tanara! mai tanara decat m as fi asteptat!..oricum serios vb acum, oricum ai timp..pentru toate este timp, si toate se intampla la mom potrivit..nici mai devreme nici mai tarziu! 🙂

          • momentul potrivit..tind sa cred ca da..viata ..(chiar daca e relativ scurta vreo 30 la numar) mi-a demonstrat ca atata vreme cat nu suntem pregatiti sa intelegem o lectie nu o vom face..exista un anumit context in care se intampla lucrurile de genul..cred..ca viitorul are raspunsurile la toate intrebarile noastre..doar ca avem nev de rabdare…de rabdare..

          • sa fii sanatoasa. ai perfecta dreptate, si sa stii ca lectiile adevarate chiar vin atunci cand esti pregatit pentru ele. in rest… nici cu rabdarea nu ma inteleg prea bine:-)

          • “nici cu rabdarea nu ma inteleg prea bine!”
            stii ceva ?!
            nici eu!!
            insa, am invatat ca trebuie sa -mi gestionez emotiile si hormonii (implicit) mai bine.
            Stiu eu daca voi reusi vreodata cu adevarat?!
            Stiu ca incerc…
            Rabdare…pentru a ne invata propriile lectii.
            Stii ..e ca in polemica aia: 2 bebelusi in burtica mamei, despre existenta mamei si a vietii de dupa nastere:
            Bebe 1: nu exista nicio mama. tu ai vazut o vreodata?! eu nu. deci nu exista. si nici viata dupa moarte. Si auzi la tine?! sa mancam cu guriltele noastre?? neh. avem cordon.
            Bebe 2 : mama exista. este peste tot in jurul nostru…tu nu o simti!? stii cateodata….daca taci si esti suficient de linistit..o si auzi cum canta..

    • da. cam asa. tu la cei 30 ai tai mai esti de inteles, ca esti nerabdatoare sa le traiesti pe toate cele bune, dar eu? Ar fi normal sa fiu mai echilibrata, mai inteleapta…

      • nu….nu..eu cred ca si la 40 si la 50 voi fi la fel..ok..cu usoare modificari..dar ce tine de spirit..asta nu se va schimba nicicand..asa si tu! bucura te de spiritul tau!lasa l liber! mai simte si el nevoia! 🙂

  6. Imi permit sa imi dau si eu cu parerea. Eu cred ca nu exista o identitate fixa pe care o avem. Este normal sa ne schimbam iar armonia interioara vine tocmai cand acceptam fiinta curgatoare care suntem. Schimbarea inseamna miscare. Miscarea este sanatoasa. Nu iubim noi sanatatea?

    • E extrem de bine venita parerea ta. Chiar ma simt mai bine acum dupa ce te-am citit. Eu sunt intr-o permanenta miscare, schimbare sau cum vrei sa-i spui. Nu-mi place intepenirea unora in aceleasi idei pe care le-au invatat odata, candva, nici ei nu stiu unde, si nu mai pot asimila altceva. Imi plac oamenii deschisi la nou, destupati la creier, capabili sa accepte si sa inteleaga pe cineva care e altfel decat ei. Si sunt multe de spus despre asta…

  7. Am trecut pe aici citind rindurile de mai sus,care sunt foarte adevarate. Identitatea personala este ca si timpul, adica niciodata nu sta pe loc fiind intr-o permanenta schimbare. Tot ce dorim de la viata ne face sa fiim intr-o cautare permanenta si intr-o schimbare permanenta uitand de personalitatea noastra incercind sa ne auto-modelam dupa nevoile altora. Am trait prin acest spatiu si timp trecind prin multe incercari, cu multe rele si mai putine bune, dar nu am cedat niciodata, am cautat fericire, traind cu speranta ca o voi gasi pina la sfirsitul timpului meu. Am 53 de ani si incerc sa fiu fericit in fiecare clipa a vietii sa traiesc cu adevarat realitatea momentului si sa nu ma dau batut. Nu dau sfaturi de viata pentru ca nu ne putem potrivii cu totii dar va doresc sa fiti optimisti si sa incercati tot ce este mai bun pentru voi de la viata, construitiva planurii de viitor si visati la fericire. Semneaza un trecator prin acest spatiu si timp limitat.

    • Multumesc ca ne impartasesti propria experienta. Sunt deacord cu toate cele scrise de tine. Fericirea e un ideal permanent, indiferent de varsta, si trebuie sa invatam sa fim pregatiti pentru ea, sa nu ratam nici un moment, sau gand, sau traire care ar putea-o produce.

  8. In primul rind, bine te-am gasit 🙂 Am ajuns aici pentru ca am vazut ca ai dat like unuia din posturile mele, deci frumos este sa iti multumesc pentru vizita si apreciere. Voi reveni, deci te voi adauga la blogroll pentru a te avea “la indemina” – nu mi-a trebuit mult sa ma decid 🙂 Sa ne citim cu placere!
    Off topic: si eu am avut aceeasi tema de blog pina acum vreo citeva zile 😉

  9. Te inteleg perfect. Mereu suntem intr-o cautare de sine, nelinistiti, calatori pe marile noastre interioare. Nici eu nu am stiu ce vreau sa ma fac si am incercat din toate. Si mi-a placut orice am facut dar de fiecare data mi-am spus ca pot mai mult de atat. Si iar am incercat. Am avut esecuri si succese, coborasuri si urcusuri. Mi le asum pe toate si nu doresc sa fiu pusa in lumina doar prin lucrurile bune ci asa cum sunt. Acum stiu ce vreau, stiu ce pot, stiu cine sunt. Sunt cineva care poate face orice pentru ca vrea. 🙂 Viata e prea scurta ca sa ratacim prin ea.
    Am citit comentariile cititoarelor tale si am ramas impresionata. Oamenii trec prin atatea si uneori se lasa doborati dar daca s-ar uita bine in interior ar vedea ca fiecare are in el uriase cantitati de energie.

    • E bine ca ai ajuns la o cunoastere de sine realista. Stii ce poti si stii ca chiar poti… 🙂 Si eu stiu ca am rezerve uriase, dovada ca si mie imi ies cam toate cele ce mi le propun, mai greu sau mai usor. pentru ca ma implic total in ceea ce fac, nu doar asa, ca sa ma aflu in treaba. Si atunci e firesc sa reusesc, nu?

  10. Mulțumesc de apreciere…
    Spui că ești o persoană empatică…atunci nu-ți mai spun nimic despre mine, bănuiesc că sunt ca o carte deschisă pentru tine. 🙂

  11. frumos blog…mai revin…din pacate nu stiu pe care dintre ale mele sa il recomand ca unul e de suflet ( Colt de Cer) si celalalt e si de suflet si cu stiri. mai bine scrie mereu, caci pari frumoasa ca o constiinta. Iti multumesc!

    • Am intrat pe la tine, sa vad cum suna chestiile scrise de mine in ambalajul vorbelor tale. Nu suna chiar asa de rau :-). O sa te mai vizitez.

  12. As aprecia daca m-ai putea ajuta sa promovez acest videoclip, multumesc frumos (mai jos este tot scenariul)

    Iubim?
    Sau doar ne minţim că putem ajunge în acest stadiu al vieţii noastre?
    Începem să ne jucăm cu sentimentele de la vârste fragede şi simţim nevoia necondiţionată de a ne ataşa de cineva. Începem să creştem, ne maturizăm şi pentru prima oară ne aflăm puşi în faţa amorului.
    Prima iubire, primul sărut, primele lacrimi.. toate le pierdem în abisul sufletului, dar rămân tatuate pe inima noastră pentru totdeauna. Ne analizăm în fiecare zi inima, descoperim că tatuajul îşi pierde din aspectul iniţial.. şi ne dorim să-l recolorăm. Este prea târziu. Inima cunoaşte durerea acului ce a atins-o odată şi refuză să mai facă aceeaşi greşeală. Disperaţi căutăm soluţii şi într-un final renunţăm. Am pierdut prima scrisoare de dragoste într-un cufăr prea aglomerat ca s-o mai putem găsi. Ne continuăm viaţa şi dimineaţa în timp ce ne savurăm cafeaua, apare o scrisoare la uşa noastră, a doua scrisoare de dragoste. O aşezăm în faţa noastră şi ne gândim la următorul pas.. o deschidem sau o aruncăm. Ultima scrisoare primită ne-a lăsat semne adânci, oare aceasta va fi diferită? Ne întrebăm asta iar, şi iar..
    Aceasta ne-ar putea face fericiţi.. dar suntem oameni şi rănim ceea ce iubim, iubind. Suntem laşi? Sau suntem titani? Suntem în stare să luptăm pentru ceea ce iubim? Suntem în stare să distrugem orice pentru persoana iubită? Ne temem să deschidem scrisoarea? De ce? Am mai înfruntat răul, însă n-am luptat niciodată pentru fericire. Ar putea fi ultima noastră şansă. Iubim? Sau renunţăm atât de uşor la cel mai frumos cadou făcut de viaţă? Iubim.

  13. Pingback: Stadion nou! Pentru ce şi pentru cine? Pentru mardeiaşi!

  14. Printre altele sti ca te simpatizez 🙂

    “In trecerea grabita prin lume catre veci,
    Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
    Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzind
    Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricind!
    Fa-ti timp pentru-adevaruri si adincimi de vis,
    Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
    Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti linga izvor,
    Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
    Fa-ti timp, pe-un munte seara, stind singur sa te rogi,
    Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
    Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tata tau – batrini….
    Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru ciini….
    In trecerea grabita prin lume catre veci,
    Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
    Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
    Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
    Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
    Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
    Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
    Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
    Fa-ti timp, ACUM!
    Sa stii: zadarnic ai sa plingi,
    Comoara risipita a a vietii, n-o mai stringi!” Rudyard Kipling

    „Ce îl face pe om măreț, admirat de întreagă creație, plăcut în ochii lui Dumnezeu? Ce îl face pe om puternic, mai puternic decât lumea întreagă, ce îl face slab, mai slab decât un copil? Ce îl face pe om de neclintit, mai ferm că o stâncă, ce îl face blând, mai moale că ceară? Dragostea! Care este lucrul cel mai vechi dintre toate? Dragostea! Ce supraviețuiește tuturor lucrurilor? Dragostea! Ce nu poate fi cuprins, dar cuprinde totul? DRAGOSTEA!” Søren Aabye Kierkegaard

    “Scopul vietii este dezvoltarea personala. Intelegerea perfecta a naturii fiecaruia – iata de ce ne aflam aici. In zilele noastre oamenilor le este frica de ei insisi.” Oscar Wilde

  15. Ati fost nominalizat pentru “Wonderful Team Member Award” de catre
    http://t.co/U6DTTcy6hF
    Regulile sunt urmatoare:
    1. Don’t forget to thank the nominator and link back to their site as well;
    2. Display the award logo on your blog;
    3. Nominate no more than fourteen readers of your blog you appreciate and leave a comment on their blogs to let them know about the award;
    4. Finish this sentence: “A great reader is…”

  16. Waw. Ce schimbare…..
    Ma așteptam mai de mult….. dar mai bine mai târziu decât niciodată…..

  17. @ Buna dimineata !
    ” Cea mai inversunata lupta este cu tine insuti .
    Te afli in ambele tabere ” .
    Voltaire .

    Ai facut o alegere buna !
    ” Verba volant, SCRIPTA manent ” !!!
    Da-i inainte cu SCRISUL ca-ti face bine si tie si celor ce te citesc !
    O duminica frumoasa !
    Aliosa.

    • Da, dar si scrisul aici, pe net, zboara si el, cam la fel ca vorba 🙂 Dar de scris, o sa scriu in continuare, ca face parte din mine, nu am cum renunta. Multumesc mult Aliosa.

  18. Wow ce surpriza! La finalul citirii am ajuns la concluzia ca asa sunt si eu, diferenta fiind cei 10 ani mai putini la mine. Daca imi spunea cineva, la 01.09.2013, ca pot scrie poezie … ii radeam in fata. Acum sunt nesigura: OARE CINE SUNT CU ADEVARAT?

    • e o lista de bloguri pe care le treci la tine pe blog pentru ca ceilalti sa vada ce citesti tu si sa citeasca si ei, la mine e pagina separata care se cheama chiar asa blogroll

  19. Buna. In primul rand felicitari pentru poezii, sunt foarte frumoase. Sunt curioasa sa stiu cum ai obtinut imaginea cu fata in spatele careia este luna, pt ca acea imagine imi apartinea, a fost creata special pentru mine ca si coperta de carte. cineva i-a pus o marca haioasa dupa cate se vede… Nu ma deranjeaza ca se foloseste, insa as vrea sa stiu cum a ajuns la tine, daca este posibil

    • Nu stiu despre care imagine vorbesti, dar iti spun sincer ca folosesc, ca toata lumea, de altfel si imagini de pe net pentru a-mi ilustra poeziile. Daca e vreo problema cu acea imagine o sterg fara nicio problema. Multumesc pentru aprecieri 🙂

  20. Cum de nu am comentat si eu pe aici de atata vreme? 🙂 Bun gasit e cam tarziu sa-ti spun, inspiratie… vad ca nu duci lipsa, Un an mai bun cu impliniri! 🙂

  21. Voi fi pe aici, peste tot si nicaieri, incercand sa stau departe de realiatea cruda, greu de inteles si mai ales, de acceptat.Apreciez, ca orice om cu sensibilitate si melancolie, tot ce inseamna poezie, proza, pictura, smooth jazz, intr-un cuvant, arta.
    Regasesc aici, cateva esente de exceptie, sperand sa ma reintorc, daca frumoasa gazda, ma va primi.
    Gand bun.

    • Multumesc pentru vizita si, ca orice iubitor de frumos, esti bine primit oricand doresti sa treci pe aici. O saptamana frumoasa iti doresc!

  22. Mai intai doresc sa ma corectez, odata cu scuzele de rigoare,asta seara la cina, am mancat din realitatea cruda, din textul anterior, litera ” t “.Se intampla si la case mai mari, insa voi fi mai atent pe viitor.
    Multumesc pentru gazduire si ganduri bune.
    Aceleasi si de aici.
    O noua saptamana frumoasa si tie !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *