2097 km în concediu – episodul 3 La mareeee

Zilele 6, 7 și 8 ale concediului meu se pot traduce în două cuvinte: la mare. Sau în mai multe substantive proprii: Vama Veche, Eforie Nord, La canapele, Acapulco, Jimmy sau comune: plajă, soare, valuri, nisip, pizza, coctail, frape. Borna zero a României nu știu unde s-o încadrez, dar poate că gramatica contează mai puțin, important e că la distanță de câteva zile am privit peste graniță, atât la ucrainieni cât și la bulgari 🙂

În concluzie, a fost un concediu de poveste, sper că și povestea concediului să fie pe măsură 🙂

Fotografiile au cuvântul:

Pe scurt:

Ziua 6

Eforie Nord – Mangalia – Vama Veche

Vama Veche: La canapele, Borna 0, tinerete….

Ziua 7

Fara traseu. Doar plaja, impinge tava si Acapulco – mojito si frape.

Ziua 8

Plaja si A2 – Slobozia – Amara – Buzau – Ramnicu Sarat – Focsani – Bacau.

2097 km în concediu – episodul 2 Apusenii și Transalpina

Zilele 4 și 5 ale acestui concediu unic prin multiplele sale fațete au fost zile de călătorii lungi, peste 1000 de km străbătuți, cu mici popasuri pentru fotografii și odihnă. Ne-au însoțit pe o mare parte din drum ape cristaline ce surâdeau în soare, trimițând înapoi în lume razele care le atingeau ca o mângâiere. Valea Arieșului, Valea Ampoiului și Valea Sebeșului ne-au deschis drumul până la lacul Oașa, destinația primei zile din această parte a călătoriei.

Valea Ampoiului, cea care deschide drumul spre Țara Moților ne-a întâmpinat cu bolovani maiestuoși, apăruți parcă de niciunde, în locuri în care nu te aștepatai să vezi altceva decât versanți împăduriți. Ulterior am citit că fiecare astfel de piatră are un nume, precum Piatra Corbului, Piatra Boului sau Piatra Varului, cu înalțimi de peste 40 de metri fiecare. Inclusiv în curtea unei case de pe marginea șoselei trona un ditamai bolovanul, trecut probabil în proprietatea personală a săteanului 🙂

Transalpina mică pe care am străbătut-o parțial până la lacul Oașa în ziua 4, începe de la Sebeș cu popas bine meritat la lacul Tău și impresionează prin nesfărșitele păduri de foioase, care acoperă poalele munților molcomi până la marginea șoselei. Brusturi uriași te însoțesc pe mare parte din drum cu frunzele lor imense.

La lacul Oașa am descoperit Pensiunea Oașa, cu o terasă la care se mănâncă excepțional de bine și cu cabane elegante care se dăduseră în funcțiune de o săptămână. Am dormit ca un prunc (sau cel puțin așa ar fi trebuit 🙂 ), a doua zi urmând să parcurgem Transalpina.

Ziua 5 a început tot la ore matinale, pe un frig care îți pătrundea dincolo de hainele groase. Spectaculozitatea virajelor si a peisajelor pe care le oferă călătorului acest drum, un vechi drum al romanilor, asfaltat în ultimii ani, fac să merite cu prisosință efortul șoferului și a mașinii de a urca până la cca. 2150 metri. Frigul și vântul ne-au însoțiti pe tot traseul până la Rânca și Novaci, cu un maxim la altitudinea de 2150 metri, unde nu am putut coborî din mașină, efortul de a deschide portiera fiind prea mare 🙂

Fotografiile făcute sunt, cred, edificatoare:

De aici am plecat spre mare, destinația inițială fiind Transfăgărășanul, dar la care am renunțat din cauza frigului, care, probabil, ne-ar fi întâmpinat cu brațele deschise și sus, la Capra. Așa că ne-am lăsat cuprinși de brațele calde ale soarelui, pe nisipul din Eforie Nord, unde am reușit să facem, după un drum epuizant, o oră de plajă.

Sinteza zileleor 4 și 5:

Ziua 4

Viseu de Jos (Pensiunea Simina) – Viseu de Sus – Moisei – Nasaud – Beclean – Dej – Gherla – Apahida – Turda – Baia de Aries – Campeni – Abrud – Zlatna – Alba Iulia – Sebes – Lac Oasa –  Cabana Oasa.

Apahida: De acolo se vedea Clujul

Turda – Baia de Aries – Campeni: Valea Ariesului cu linia de mocanita care era dezafectata.

Campeni – Abrud – Zlatna – Alba Iulia: Valea Ampoiului.

Sebes – Lacul Tau – Lac Oasa – Obarsia Lotrului: Valea Sebesului

Ziua 5

Cabana Oasa – Obarsia Lotrului – Pasul Urdele – Ranca –Novaci – Baia de Fier – Horezu – Baile Govora – Rm Valcea – Pitesti – Bucuresti – Eforie Nord – Jimy – Plajaaaa.

Obarsia Lotrului – Pasul Urdele – Ranca –Novaci: Transalpina

Pitesti – Bucuresti: A1

Bucuresti: Militari, Crangasi, Promenada Mall, intersectii, tramvaie…

Bucuresti – Eforie Nord: A2

2097 km în concediu – episodul 1 Maramureșul

De data asta este povestea concediului meu, unul ce a fost așteptat de ceva ani, un concediu în care am îmbinat plăcerea de a călători cu aceea de a vizita locuri frumoase din țara noastră atât de darnică în peisaje superbe, oameni frumoși și primitori și obiective turistice unice. Un concediu inițiatic, o inițiere în geografia vie, în istorie și cultură, în frumusețe și pace.

Concret, am plecat pe 25 iulie, la ora 4 dimineața (mult prea devreme pentru mine) cu direcția Maramureș. Am parcurs valea Bistriței, molcomă dar tulbure de la nămolul purtat de ape, ploile din ultimul timp și-au spus cuvântul, cu sate frumoase răsfirate pe dealuri, cu peisaje liniștitoare pentru ochi și minte. Transrarăul care a urmat a schimbat însă rapid peisajul dar și starea de spirit, injectând adrenalină în venele noastre. Drumul îngust de maxim o bandă și un sfert, se cațără abrupt pe pantele munților Rarău, ajungând la un maxim de 1651 metri în dreptul Vârfului Rarău, descoperind un pesiaj unic cu Pietrele Doamnei în prim plan.

Mai departe, spre Bistrița, am trecut prin pasul Tihuța, situat pe  culmea dintre Măgura Calului –  la est și Muntele Piatra Fântânele la vest, cu un asfalt perfect, cu pante largi dar destul de abrupte la altitudini mai mari. Acest drum face frecvent probleme de cum dă zăpada, dar acum, vara pare liniștit și neprevestitor de nimic rău.

Maramureșul ni s-a deschis în față începând cu prima biserică din lemn întâlnită în cale și cu prima poartă impozantă în stilul specific al zonei. Din păcate, nu am întâlnit foarte multe astfel de porți, betonul și fierul forjat, fiind și aici la ele acasă. Sunt atât de multe de văzut în această zonă istorică a țării încât este greu să te decizi, mai ales atunci când timpul este scurt. Ploile ne-au lăsat să ajungem la destinație după care și-au revărsat apele peste toată suflarea. Ne-am cazat la pensiunea Simina, pe care o recomand cu drag tuturor celor care vor să stea câteva zile în zona Vișeului de sus. Ne-am împrietenit cu proprietarul, un maramureșean adevărat, pasionat de istorie, un om hâtru, pe care l-am îndrăgit imediat. Pensiunea asigură tot confortul atât vara cât și iarna, la prețuri rezonabile.

Ziua următoare am dedicat-o mocăniței de pe valea Vaserului, ultima cale forestieră cu abur din lume. Totul este organizat la perfecție în mica gară de la Vișeu, de unde ne-am urcat în vagoanele cu iz de epocă, trase de micile locomotive cu abur. La urcare, pe ruta de cca. 60 km, am urmat valea Vaserului, printre păduri nelocuite de nimeni, văi și munți nu foarte înalți, peste poduri și pe marginea stâncilor pe care aproape că le puteai atinge cu mâna. După două mici popasuri, traseul de aproape 2 ore s-a terminat în stația terminală Comanu. Aici se poate lua masa cu tichetele primite de la plecare pentru cei care optează să aibă masa inclusă în preț, sau fiecare cu ce și-a luat în rucsac.

La întoarcere oamenii sunt obosiți, aerul tare și intensitatea trăirilor adoarme copii în brațele mamelor dar și pe cei mari. Peisajele curg mai repede, coborârea permițând o viteză un pic mai mare decât cea de la urcare. În jurul orei 16, după 6 ore de călătorie, ne întoarcem la Vișeu cu bateriile încărcate de frumusețe și bună dispoziție.

Ziua următoare am dedicat-o cimitirului vesel de la Săpânța, mănăstirii de la cca. 2 km, Săpânța Peri, celebrei mănăstiri Bârsana și Bisericii de lemn din Rozavlea. N-am să scriu prea multe despre aceste obiective mult prea bine cunoscute, voi lăsa doar fotografiile să vorbească.

Pe 28 iulie am plecat de la pensiunea Simina, cu destinația următoare: Transalpina.

Sinteza acestui prim episod:

Ziua 1

Bacau – Piatra Neamt – Bicaz – Poiana Largului – Chiril – Pojorata – Iacobeni – Vatra Dornei – Bistrita – Nasaud – Moisei – Viseu de Sus – Viseu de Jos – Pensiunea Simina.

Poiana Largului – Chiril: traseu pe Valea Bistritei

Chiril – Pojorata: traseul Transrarau

Vatra Dornei – Bistrita: pasul Tihuta

Viseu de Sus: CFF Viseu de Sus=Mocanita

 

Ziua 2

Viseu de Sus: Mocanita … Trenul de la ora 10;

 

Ziua 3

Viseu de Jos (Pensiunea Simina) – Sighetu Marmatiei – Campulung la Tisa – Sapanta Peri – Cimitirul vesel Sapanta – Campulung la Tisa – Sighetul Marmatiei – Manastirea Barsana – Biserica de lemn din Rozavlea – Bocicoel – Viseu de Jos (Pensiunea Simina).

Frica de poezie

IMG_20160714_172948

Recunosc, viața mea nu ar fi întreagă fără poezie. Și tocmai pentru că iubesc poezia (și ea pe mine 🙂 ) iată că a venit și momentul mult așteptat de a ține în palme noua mea carte, Frica de poezie. E puțin ciudat, nu-i așa? O iubesc dar scriu despre frica de ea, doamna Poezie. Tocmai pentru că o văd ca pe o profesoară, bună dar aspră, care nu iartă nicio greșeală și care mă învată să fiu eu. Dar cât de greu e să fii tu însuți… În fața altora dar și în fața propriei conștiințe. Atunci înțelegi că poezia este o oglindă, o oglindă în care te privești cu teamă de ceea ce vei descoperi.

Până una alta mă las descoperită de voi, cititorii, prin această nouă carte a mea, publicată la editura Art Book. Vă aștept între paginile cărții 🙂

Pentru comenzi găsiți adresa de email la pagina de Contact a blogului meu.