melancolie

nu e nimeni mai viu decât noaptea asta

ca un dicţionar de neologisme

alegi cuvântul cel mai greu

poate îl vei rosti până răsare luna

şi ies vârcolacii gândurilor

ziua nu ai curaj

te orbeşte tropotul cailor pe suflet

noaptea însă

te speli pe faţă cu aripa neagră a vieții

Asimetrii

Între două amănunte

al treilea sunt eu

exist doar atunci când zâmbesc

răsfoită ca o carte

contez doar când soarele strălucește

în părul meu

când privesc albumul cu fotografiile

celuilalt început

visez doar când e luna nouă

în vărsător

în rest nu dorm

aștept să se întâmple.

O altă poezie

Vise camuflate în zâmbete

în mângâierile cuvintelor moi

coborâte din gura ta pe coapsă

pe talpa blândă a piciorului

pe umărul fără sfârșit.

În liniștea care alunecă

umbră pe zidul dintre astăzi și mâine

poetul deghizat în curtezană

și-a scris poezia:

În urma ploii

o fericire nouă

ca un mulțumesc.

Târziu

Nopțile mele nu au chip

nicio apă nu le reflectă strălucirea

îmi scufund degetul în cerneala lor violet

și îmi pictez o lună pe umăr

lună neagră pe umărul alb

lună rece pe umărul cald.

Nopțile mele sunt străine

n-au mai întârziat de mult la cină

stelele au venit cu prima maree

și-au coborât în subsolul orelor

din ce în ce mai lungi

din ce în ce mai lungi.

Nopțile mele nu au somn

dorm iarăși amintirile cu tine.