Asimetrii

Între două amănunte

al treilea sunt eu

exist doar atunci când zâmbesc

răsfoită ca o carte

contez doar când soarele strălucește

în părul meu

când privesc albumul cu fotografiile

celuilalt început

visez doar când e luna nouă

în vărsător

în rest nu dorm

aștept să se întâmple.

O altă poezie

Vise camuflate în zâmbete

în mângâierile cuvintelor moi

coborâte din gura ta pe coapsă

pe talpa blândă a piciorului

pe umărul fără sfârșit.

În liniștea care alunecă

umbră pe zidul dintre astăzi și mâine

poetul deghizat în curtezană

și-a scris poezia:

În urma ploii

o fericire nouă

ca un mulțumesc.

Târziu

Nopțile mele nu au chip

nicio apă nu le reflectă strălucirea

îmi scufund degetul în cerneala lor violet

și îmi pictez o lună pe umăr

lună neagră pe umărul alb

lună rece pe umărul cald.

Nopțile mele sunt străine

n-au mai întârziat de mult la cină

stelele au venit cu prima maree

și-au coborât în subsolul orelor

din ce în ce mai lungi

din ce în ce mai lungi.

Nopțile mele nu au somn

dorm iarăși amintirile cu tine.

Însuflețire

Poemul acela n-ar fi trebuit

să fie scris vreodată

cuvintele sale erau ușoare

ca inima tânără

și grele ca piatra necredinței

erau înalte ca pasărea

și joase ca păcatul.

Poemul acela n-ar fi trebuit scris

fără început era

și fără sfârșit

cine să-l citească printre rânduri

peste rânduri

de la capătul rândului încolo

cine să-l tacă și să-l asculte.

Poemul acela nici măcar nu era un poem

era un suflet în oglinda foii.