Speranta mea

Mi-e dor de rasul tau cel trist

Mi-e dor de ochii tai adanci

Visez la palma ta in mana mea

Sper ca privrea ta albastra sa ma vada.

Mi-e dor de luna verde dintre noi

Mi-e dor de aerul din rasuflarea ta

Visez sa ma inec in gandul tau

Sper ca privira ta albastra sa m-atinga.

Mi-e dor de imbratisarea ta de vis

Mi-e dor de sarutarea ta  nebuna

Visez sa cant cantecul tau

Sper ca privirea ta albastra sa m-auda.

Prima poezie

Am scris o poezioara. Prima din viata mea. Nu stiu ce mi-a venit. Nici macar nu am mai incercat vreodata asa ceva. Atat va rog, sa nu aruncati cu pietre, prefer cu rosii cum am mai zis (macar le adaug la salata de marti :-))

Noi cei…

Noi cei ce-am fost atunci
Noi cei ce am visat acelasi vis
Noi cei ce ne-am iubit nebun
Noi suntem noi din nou acum.

Noi prea umblati prin nopti aprinse
Noi prea atinsi de doruri stinse
Noi inimi frante si lipite
Din doi suntem acum iar noi.

Noi cei ce am dormit pierduti
Noi cei care am plans tacuti
Noi cei ce-am suferit de prea mult dor
Noi suntem unul de acum.