Însuflețire

Poemul acela n-ar fi trebuit

să fie scris vreodată

cuvintele sale erau ușoare

ca inima tânără

și grele ca piatra necredinței

erau înalte ca pasărea

și joase ca păcatul.

Poemul acela n-ar fi trebuit scris

fără început era

și fără sfârșit

cine să-l citească printre rânduri

peste rânduri

de la capătul rândului încolo

cine să-l tacă și să-l asculte.

Poemul acela nici măcar nu era un poem

era un suflet în oglinda foii.

Repetiție

În fiecare noapte e la fel

luna întoarce întunericului

celălalt obraz

așa e creștinește

își spune în gând.

Femeia care nu doarme

își leapădă tinerețea

ca o mântuire

obrazul la fel de alb

n-a învățat încă să plângă

nici să moară.

În fiecare noapte e la fel

femeia lună

întoarce vieții celălalt obraz

cel care știe să viseze.

Învoială

E atâta noapte

e prea noapte

e oarecum noapte

e cumva noapte

e întocmai noapte

e fără de noapte

e aproape noapte

e doar noapte

și sunt viu.

Monocromie

În frigiderul roșu erau alimente roșii

carne roșie

roșii roșii

mere roșii

ardei roșii

chiar și portocale roșii.

În camera cu pereți roșii

și obrajii mei erau roșii

inima pompa sângele roșu

până în vârful unghiilor

mai roșii decât s-ar fi cuvenit.

La apus cerul roșu e semn că mâine va fi cald.

Ar spune cineva acum că

noaptea nu e niciodată roșie

de parcă ar conta.