Fără nume

Mai multe despre mine știe doar noaptea

de pe vremea când aruncam cu pietre în cer

ca într-o baltă mai răsărită

(perfecțiunea întunericului m-a speriat întotdeauna).

Mai multe despre mine poate că știe orașul

în care mă trezesc mereu alta

mereu la fel

suvenir al timpului.

Mai multe despre mine știe doar liniștea

poeziile sunt sterpe

n-au cuvinte destul de tăcute

încât să mă strige pe nume.

Aceea.

Poezie de primăvară

Aș fi vrut să trec mai departe

să nu văd străzile cerșind lumina

unui soare nemilos

ca un înger.

Pot să te ajut spune fereastra

pot să-ți dărui primăveri

și veri și toamne albe

tablouri pictate pe brațele lungi

ale timpului.

Pot să te ajut spune râsul

pot să-ți duc hohotele la cules

toporași în pădurea cuminte

în duminca orbilor

și a păsărilor întoarse.

Aș fi vrut să trec mai departe

pentru că nu pot să te uit uitându-te

dar mi-e prea dor

de cele o mie și una de vieți.

Ne știință

Poate că lumea adoarme

nu știu

nimeni nu spune

eu dorm egal cu eu mor

mor doar până mâine

mor cu degetele strânse

și sufletul larg

ca o pânză în vânt.

Poate că luna răsare

nu știu

ferestrele mele sunt ziduri

groase ca orice gând

să nu pătrundă

dincolo de inima neagră a cerului.

Poate că o să dorm și eu

până la urmă

nu știu

ca într-un dans despre tine

pe muzica ochilor închiși.

Rețetar

Viața

e ca atunci când gătești falafel

știi că e ceva bun

cam ca fericirea

dar nu ai toate ingredientele

poți pune boabe de năut din conservă

sau poți să le fierbi chiar tu

tahini se mai găsește pe la supermarket

important e să te simți sătul.

Viața e ca atunci când iubești

și când mori

rețetele sunt infinite

nu te saturi niciodată

să fii.