Duzina de cuvinte … Inflorirea

Iata si provocarea nr. 20 a Clubului Psi.
A inflorit o begonie in balcon. Are petale de brocart, suave si blande.  Dar el nu e acolo sa o vada. L-a dus barca vietii undeva departe, poate s-a ratacit, poate sta prin baruri si isi plange amarul, pentru ca stie ca e blestemat. Blestemat sa sufere de o boala, o boala crunta si incurabila. Sa o iubeasca pe ea in veci. Sa o iubeasca adanc, sa o iubeasca trist, sa o iubeasca tragic, fara urma de speranta. Cand a plecat i-a lasat un bilet. Langa un pachet de biscuiti. Biscuitii ei preferati. Ii manca de cate ori era suparata. Si el stia ca se va supara, ca va plange, ca il va certa bombanind in gand, si ca va suferi apoi in tacere, intinsa pe blana enorma de urs din sufragerie. Blana pe care au facut de atatea ori dragoste, o dragoste iesita din basme, din carti, din filme si din muzica cea mai tandra. O dragoste plina de emotie, de cuvinte stinse, de priviri flamande, de maini puternice si buze patimase. Dragoste care a facut begonia sa infloreasca a doua oara, tarziu….in octombrie.

Duzina de cuvinte – Furtuna

Am preluat si eu provocarea nr. 19 de la psi.
Sper sa fiti ingaduitori ca e prima incercare de genul asta.

Marea s-a albit de la spuma valurilor intinsa peste tot cuprinsul ei. Vantul, pana mai inainte cantec divin, produs de un arcus aurit, a devenit suierat ascutit si  strident. Furtuna s-a declansat atunci adanc in amfora sufletului meu, aflat in convalescenta inca, incercand zadarnic sa arunce ancora si sa-l opreasca din alunecare. Alunecare in abis. Senzatia rece, de stranie arsura, din inima ratatcita s-a intetit cuprinzand totul in jur.  Valuri de tristete infricosatoare au navalit anapoda in simturile mele anosmice, umpland aerul din jur cu un nedefinit gust dulce amarui. Si atunci, brusc, a iesit soarele. M-am ridicat si am privit in jur. Linistea a cuprins cerul si pamantul. Cerul, pamantul si sufletul meu deopotriva, care s-a vindecat pentru totdeauna.