Jurnal de Oshawa 3 plus reteta de supa cu găluște

Sigur, nu e supa cu găluște clasică, ci rețeta preparată doar din cerealele permise la regimul oshawa 7. Dar să începem cu începutul. Am dormit binișor, chiar mai profund decât dorm de regulă, cu doar o singura trezire la ora 0, ceea ce este minunat pentru o persoană cu ceva insomnii la activ. Dimineața am mâncat tot boabe de hrișcă fierte. La serviciu mi-am luat 2 turtițe rămase, câteva rondele de orez și fulgi de hrișcă crocanți care merg de minune înmuiați câteva minute în apă fierbinte.

Spre casă, m-am oprit la Kaufland (era să uit să îmi fac celebra declarație) și am luat fulgi de alac și o pungă de grâu bio. Știți ce este alacul, un soi de grâu antic care are proprietăți net superioare grâului actual, obținut prin inginerie genetică.

Acasă m-am apucat de gătit supa de cereale. Am folosit cerealele din imagine. Am început cu găluștele. Am făcut un aluat simplu din făină de grâu sare și apă, mai moale decât cel de turtițe și l-am lăsat în așteptare. Am pus la fiert orezul brun integral și după cca o jumătate de oră am adăugat găluștele formate cu mâna udă, pentru a nu se lipi de palme. Am mai fiert cca 15 minute apoi am adăugat fulgi de alac si fulgi de hrișcă. Cam 2 – 3 linguri de fiecare. Am mai dat câteva clocote și e gata. Nu arată strălucit, hrișca i-a dat o culoare maronie, dar e plăcută, mai ales când e fierbinte 🙂

Azi am avut ceva pofte răzlețe, dar am mâncat suficient ca să nu îmi fie foame, pentru că această combinație, foame cu pofte, e periculoasă. M-am simțit foarte bine, sunt activă și vioaie, cu bateriile încărcate la maxim.

Urmează 3 zile libere, mâine fiind 1 mai, zile în care voi sta în casă, având în vedere starea de urgență pentru pandemia de covid-19. E un avantaj, existând mult mai puține tentații, dar și timp mai mult să gătesc, în așa fel încât să existe minimum de diversitate posibil și să rezist astfel oricărei tentații culinare.

O seară fără abuzuri alimentare vă doresc 🙂

Jurnal de oshawa – prima zi

Regimul Oshawa 7 este o dieta japoneză foarte veche dar și foarte drastică. Nyoichi Sakurazawa, fondatorul dietei macrobiotice, a descoperit faptul că alimentele puternic yang sunt necesare în această perioadă a dezvoltării omenirii, preponderent yin. Dar în afară de aceste principii specific orientale, de reținut este faptul că această dietă poate vindeca majoritatea bolilor aducând totodată echilibru interior, lumină și strălucire pe chip, liniște și pace în suflet. Cu alte cuvinte oshawa nu este un regim de slabire, deși poate avea și acest efect. Ce presupune? Trebuie ca timp de 10 zile să mănânci doar cereale Yang – grâu, orez (integral), hrișca și mei – cât mai puțin preparate, pentru a le păstra proprietățile

De ce m-am apucat eu de această dietă?

În primul rând pentru că o cunoșteam deja. Am ținut-o de câtreva ori acum mulți ani și i-am simțit efectele.

În al doilea rând pentru că am un început de ficat gras non alcoolic, iar oshawa are și efectul de purificare a ficatului.

În al treilea rând pentru că am pus câteva kilograme de paști și aș vrea să revin la greutatea mea normală.

Pregătirea pentru dietă a fost simplă. Am mers la supermarket și am cumparat, în special din zona bio, făină intergală de grâu, făină de hrișcă, de orez, fulgi și boabe de hrișcă, orez integral, mei, etc. Le vedeți pe toate în fotografii. Am investit cca 100 lei, și nu cred că o să ajungă cele 10 zile, având în vedere faptul că eu mănânc destul de mult, ca să compensez probabil lipsa variației, și să nu îmi fie foarte poftă de alte alimente.

Tot cu o zi înainte, tot la capitolul pregătire, mi-am făcut turtițe din grâu, hrișcă și orez și mi-am fiert boabe de hrișcă.

Prima zi a început foarte bine. Am fost bine dispusă încă de dimineață, și chiar am așteptat cu nerăbdare să mănânc din ”bunătăți”. Înainte de a pleca la serviciu am mâncat boabe de hrișcă fierte de seara și încălzite. Am încercat să mănânc ceva mai mult ca să fiu sigură că nu sufăr de foame în prima parte a zilei, când am multă treabă, dar nu prea am reușit. M-am simțit sătulă după câteva linguri.

Pe la ora 11 deja îmi era foame. Am mâncat jumătate din turtițe, și pot să vă spun că au fost chiar foarte bune. Drept dovadă că după vreo 2 ore le-am mâncat și pe celelalte, nu de foame ci de poftă.

La sfârșitul programului am mâncat câteva rondele de orez. M-am simțit ok, dar de pe la ora 12 am avut o durere de cap destul de neplăcută.

Acasă, m-am apucat direct de gătit. Am mai făcut un pic de aluat de turtițe. Să vă spun procedeul. Foarte simplu… am pus din ochi niște făină de grâu (majoritară) plus un pic de făină de orez și cam tot atâta de hrișcă. Am adăugat sare, apoi am început să pun câte puțină apă și să amestec ușor. Când s-a format un aluat potrivit de moale, am mai frământat puțin și am lăsat deoparte să se formeze rețeaua de gluten. Vreo oră jumate. Apoi am format turtițele cu mâna udă, m-am chinuit un pic să le fac și simpatice, nu numai bune, le-am pus pe hârtie de copt și le-am dat la cuptorul preîncălzit la 180 grade cca. jumătate de oră.

Am mai copt și niște mei, și separat arpacaș. Nu am găsit grâu întreg, dar o să mai caut mâine. Apoi am pus la fiert și niște orez integral, să fac un soi de supă. Între timp am ciugulit din cerealele coapte, am mai mâncat o rondică de orez, și pe seară am mâncat supă de orez.

Cu această mâncare ar trebui să mă descurc și mâine fără să mai gătesc nimic.

Cam atât pentru prima zi. Reluăm mâine discuția despre dieta oshawa, poate vă conving să o încercați și voi.

Cozonac cu zahăr brut de trestie și îndulcitor

Aceasta rețetă are drept scop testarea unui cozonac cu mai puține glucide și deci mai slab caloric și mai sănătos. Am înlocuit în aluat, zahărul alb, obișnuit, cu zahăr brut din trestie de zahăr, iar în crema de nucă cu cacao am pus îndulcitor cu stevia.

Important este să nu confundăm zahărul brun care este tot un zahăr ultra procesat, la fel ca cel alb, cu acest zahăr brut, negranulat și de o culoare specifică maro închis, care deși are cam aceleași calorii ca zahărul alb, este  netrecut prin toate procesele chimice de rafinare prin care trece zahărul alb, fiind deci mai puțin toxic.

Rețeta este aceeași cu cea pe care am postat-o deja. Diferența la aluat e doar la zahăr, unde am pus 100 grame în loc de 150, iar la umplutură am pus 15 pliculețe de îndulcitor în loc de 100 grame de zahăr alb. Deci în total, în loc de 250 grame zahăr, am pus doar 100 grame, ținând cont de faptul că îndulcitorul are 0 calorii și 0 carbohidrați din zahăr. Pentru un plus de dulce am pus și stafide în umplutură.

Ingredientele:

500 gr făină de cea mai bună calitate

25 gr. drojdie proaspătă

250 ml lapte de țară sau de 3,5% grăsime

3 gălbenușuri (plus unul pentru uns)

100 gr. unt de 80% grăsime

100 gr. zahăr brut de trestie de zahăr

o fiolă de esență de vanilie

coaja de la o lămâie

7 grame de sare

Pentru umplutură:

3 albușuri

200 gr nucă măcinată

35 gr. cacao

o esență de rom

15 plicuri de îndulcitor cu stevia.

Procedeul de preparare este identic. Am topit zahărul brut în laptele cald. Am făcut maiaua din drojdie cu laptele îndulcit și făină. Am separat ouăle și am frecat gălbenușurile cu sare. Am pus peste făina cernută toate ingredientele, coaja de lămâie, esența, sarea, gălbenușurile, maiaua și la urmă laptele câte puțin. Am frământat la robot, dar am constatat că aluatul mai cere lapte, probabil din cauza zahărului brut. Am mai adăugat lapte până la consistența dorită, apoi untul topit. Aluatul este mai fin și are o consistență un pic diferită.

L-am împăturit și l-am pus la cresut. După o jumătate de oră l-am împăturit din nou și l-am mai lăsat o jumătate de oră. A crescut foarte frumos, deci acest tip de zahăr nu afectează deloc creșterea aluatului.

Fotografii din diferitele etape de creștere ale aluatului:

Umplutura a presupus baterea spumă a celor 3 albușuri și amestecarea cu nuca măcinată fin, cu cele 15 plicuri de îndulcitor, cacaua și esența de rom.

Se pare că îndulcitorul face ca această compoziție să devină uscată pe măsură ce stă, așa că, deși am considerat că este bună când am terminat-o de preparat, când a venit momentul să o folosesc era deja cam uscată și a fost nevoie să mai adaug lichid. Am pus zeama în care au stat stafidele la înmuiat și a fost perfect.

Am format cozonacul și l-am copt la 180 grade timp de 40-45 minute.

Acesta este rezultatul final:

La interior e puțin șocantă culoarea maronie, dar gustul e foarte bun, dulce dar nu exagerat, simțindu-se ușor aroma de melasă a zahărului brut. L-am tăiat când era cald neavând răbdare să se răcească complet.

Plăcintă de post cu mere caramelizate și nuci

O plăcintă extrem de bună, pe care v-o recomand cu drag pentru zilele de post.

Ingrediente.

Aluat:

420 gr făină

250 gr margarină

125 iaurt de soia

sare

Umplutura:

1,5 kg mere cântărite întregi

150 gr zahăr

scorțișoară

150 gr nuci .

Mai întâi ne ocupăm de mere. Le spălăm, le curățăm sau nu (iese la fel de bine) și le dăm pe răzătoare. Punem zahărul într-un vas neaderent și încăpător. Îl lăsăm să se caramelizeze și adăugăm treptat merele. Zahărul se va întări inițial la contactul cu merele reci dar se va dizolva ulterior. Lăsăm pe foc să scadă bine zeama. Când oprim focul adăugăm scorțișoara. Lăsăm la răcit.

Acum ne ocupăm de aluat. Amestecăm făina cu sarea, cu margarina la temperatura camerei și cu iaurtul de soia până se încorporează toată făina și se formează aluatul. Îl învelim în folie și-l dăm la frigider o jumătate de oră, minim.

Pregătim tava în care vom coace plăcinta. Punem hârtie de copt, împrăștiem nucile în tava și pornim cuptorul pentru a prăji un pic nucile. Între timp întindem aluatul pe blatul înfăinat. Nu trebuie întins foarte subțire, cum am făcut eu, că va crăpa când îl vom manevra. Întindem merele și presărăm nucile rupte cu mâna. Rulăm și transferăm cu atenție în tavă. E o operațiune un pic dificilă. Eu am pus hârtia de copt pe blat lângă ruloul format și l-am rostogolit pe hârtie. Am luat apoi cu totul hârtia de copt și am transferat-o cu atenție în tava.

Se coace cca. o oră la 180 grade.

E atât de bună că îți e jenă să o mănânci într-o zi de post :))