Chec aperitiv din albușuri

Întotdeauna rămân alimente care nu mai au utilitate în bucătărie sau sunt în cantități prea mici pentru a fi gătite sau mâncate separat. Așa se întâmplă cu albușurile când facem maioneză sau cozonaci. Dar și cu alte alimente rămase de la prepararea altor rețete. Din astfel de ”resturi” se pot găti rețete super drăguțe, la care nu rezistă nimeni, nici copii, nici adulți. În această categorie se încadrează și acest chec aperitiv. Nici măcar nu are o rețetă foarte precisă, totul depinde de ce anume vrem noi să folosim. În plus, rețeta este foarte simplă, nu rezultă nici multe vase murdare, se face repede și ușor.

Pentru checul din imagini eu am folosit:

5 albușuri

1 gălbenuș (doar pentru un pic de culoare, rețeta este în mod normal doar din albușuri)

1 lingură ulei de măsline

2 linguri cu vârf de făină

1 lingură mare de smântână (poate fi înlocuită cu iaurt grecesc)

telemea

cașcaval

sare, piper, cimbru

foi de ceapă verde

ardei gras roșu

măsline.

Am bătut albușurile spumă cu sarea, am adăuat la urmă piperul și cimbrul. Am amestecat gălbenușul cu uleiul și smântâna și am încorporat ușor în albușuri, alternativ cu câte o lingură de făină. Am mărunțiti telemeaua și am ras bucățica de cașcaval și am adăugat peste albușuri apoi ardeiul, ceapa și măslinele tăiate grosier. Am amestecat ușor și am turnat într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Am copt în cuptorul încins la 170 grade timp de cca. 40 minute.

Sigur că se pot adăuga și preparate din carne, dar eu nu am avut în casă, pentru că, de regulă, nu consumăm astfel de alimente decât accidental.

Mi-ar fi trebuit o tavă mai mică pentru a da înălțime checului meu.

Să facem pâine

În ultimul timp, de cca. un an de zile, mi-am descoperit plăcerea și bucuria de a face pâine. Am încercat toate rețetele pe care le-am găsit pe diverse site-uri sau prin cărți și reviste (pâine împletită, chifle, baghete, japoneze, pâine cu bere neagră, cu roșii, cu ceapă, cu măsline, etc), mi-au ieșit bune, dar niciodată nu am fost cu adevărat mulțumită de rezultat. De ce? Pentru că niciuna din rețetele găsite, oricât de documentate și bine explicate erau, nu arătau tehnicile să zicem profesioniste, cele care cu adevărat dau aspect, gust, textură, etc pâinii făcute în casă.

Răsfoind zeci de site-uri, majoritatea în limba engleză, vizionând zeci de clipuri video cu materiale filmate de brutari renumiți, mi-am format o imagine despre cum ar trebui să procedez când fac o pâine, imagine pe care am adaptat-o bineînțeles, la condițiile din propria bucătărie.

Am renunțat la frâmăntatul la mixerul cu cârlig pentru aluat, pentru a simți mai bine textura aluatului în diversele lui faze. Am renunțat și la adosurile care se mai pun în aluaturi, ou, lapte, ulei, etc. și am redus totul la clasicul aluat făcut doar din făină, apă, sare și, pentru faptul că nu am maia făcută în casă, drojdie.

Deci, ingredientele pentru o pâine albă sunt:

500 gr făină (aici e mult de discutat despre calitatea făinurilor, dar poate în alt articol). Eu folosesc făină de la țară, nu este bio, evident, dar măcar nu este aditivată, ca cea din comerț.

330 gr apă de calitate, nu de la rețea.

10 gr sare

15 gr drojdie proaspătă (o să spuneți că e puțină, dar un aluat ușor, fără grăsimi, nu are nevoie de multă drojdie, poate crește mai încet dar crește și așa).

Ustensilele necesare (nici eu nu le am pe toate, așa că am mai improvizat): cântar de bucătărie, racletă, baneton (eu am folosit un cos rotund împletit), piatră de copt sau vas de ceramic sau în cel mai rău caz o tavă de cuptor (eu așa ceva folosesc, încă), vas pentru abur la cuptor, sunt niște recipiente speciale cu pietre, cam ca la saună, în lipsa căruia am folosit o tavă cu apă :).

Prima etapă, cea mai simplă, dar absolut necesară, este tehnica de autolyse. Presupune amestecarea făinei cu apa, fără frământare, doar încorporarea întregii cantități de apă în făină. Vasul se acoperă cu un prosop și se lasă la loc cald timp de minim 20 minute, maxim 3 ore. Recomand 30 minute, fiind suficient. Ce se întâmplă în aceste minute, în care noi nu facem absolut nimic? Niște mici minuni aș zice eu. Făina se hidratează și în corpul aluatului au loc niște reacții chimice care schimbă textura acestuia. Scopul principal este dezvoltarea glutenului. Nu dau explicații științifice, ele pot fi găsite pe site-urile străine. Important este că această procedură aduce un mare plus aluatului nostru fără a presupune niciun efort din partea noastră, în plus scurtând și timpul necesar frământării.

Amestecul arata astfel:

După autolyse aluatul este mult mai elsatic:

A doua etapă este adăugarea celorlalte ingrediente și frământatul. Eu am folosit drojdie, așa că am păstrat o lingură de făină și una de apă din care am făcut maiaua de drojdie. Am adăugat drojdia crescută peste aluat și am încorporat-o, abia după aceea am adăugat sarea și am început frământatul. Aluatul este moale și se lipește de blat, așa că ideal este să avem o racletă cu care să răzuim mereu resturile lipite. Nu mi-am uns mâinile cu ulei, deși ar fi fost mult mai ușor așa, ci am frământat aluatul lipicios, umezindu-mi ușor mâinile cu apă, din când în când. Nu vreau să am niciun fel de adaos în pâine în afară de cele din rețetă. Am frământat prin întinderi și împăturiri succesive și trântirea aluatului timp de 6-7 minute.

Etapa a treia presupune dospirea aluatului și aplicarea tehnicii de Stretch and Fold în două rânduri. Deci, am răsturant aluatul într-o tavă dreptunghiulară unsă cu puțin ulei, l-am apăsat un pic cu mâinile ca să-i dau o formă dreptunghiulară, am apucat laterala din dreapta și am tras-o peste restul aluatului. Apoi am apucat laterala stângă și am împăturit iar aluatul, obținând un nou dreptunghi. L-am răsucit în tavă, să fie în lungul tăvii, și am apucat iar laterala dreaptă și am tras-o peste aluat, apoi laterala stângă, obținând un pătrat ferm și înălțat. Am băgat tava într-o pungă pe care am legat-o și am băgat-o în cuptorul ușor încălzit și cu becul aprins pentru 30 min.

Aluatul după frământare:

Tras și împăturit:

După primele 30 minute:

Am aplicat din nou un set de întinderi și împăturiri exact la fel ca prima dată, am băgat din nou tava în pungă și am mai lăsat la crescut încă 30 minute.

Iată aluatul crescut:

Etapa a patra, aplicarea tehnicii de shaping, adică obținerea formei finale a pâinii. Eu am ales forma rotundă, pentru a putea folosi coșul meu împletit. Am răsturnat aluatul pe blatul ușor înfăinat l-am bătut un pic cu palmele, am apucat pe rând colțurile opuse, am tras un pic de ele și le-am adus la mijloc, cam ca la brânzoaice. Am luat din nou colțurile nou formate și le-am adus și pe ele la mijloc. Am răsturnat pâinea cu fața frumoasă în sus și am ”târâit-o” pe masă, susținând-o cu palmele din lateral de mai multe ori și iată rezultatul.

Am testat pâinea cu degetul și pentru că nu s-a ridicat adâncitura formată prea repede, și nici aspectul nu era așa cum voiam, am răsturnat din nou aluatul și am făcut din nou procedura completă. Ei da, acum aluatul este tensiont, fața este frumoasă și lină.

Am înfăinat bine coșul și am răsturnat aluatul cu fața frumoasă în jos, am presărat făină și l-am lăsat din nou la crescut 30 minute. De data asta am lăsat la dospit în bucătărie, pentru a pregăti cuptorul pentru copt.

După dospire și înfăinare:

Etapa a cincea. Coacerea pâinii. Am pus o tavă pe nivelul cel mai de jos în care am adăugat 2 căni de apă. Am pornit cuptorul și l-am setat de 250 grade timp de o oră. În cca 10 minute apa începe să fiarbă și avem aburul necesar. Am răsturnat pâinea din coș în tava de copt, am crestat pâinea cu un cuțit (nu am lama specială dar ne adaptăm, asta e). Crestatul nu ajută doar la aspect ci lasă pâinea să crească în înălțime, să se bombeze adică. Așa arată înainte de a o băga la cuptor.

Am băgat pâinea la cuptor pe nivelul de mijloc pentru 20 minute. Apoi am scos tava cu apă, am redus temperatura la 200 grade și am pornit și ventilația pentru încă 20 minute.

Pâinea arată grozav și aș vrea să auziți cum trosnește coaja după ce am scos-o și am pus-o pe grătar pentru a se răci.

Cam asta a fost, pare complicat, dar cred că a durat mai mult să scriu articolul decât am muncit efectiv la această pâine. Tehnicile prezentate au nume pretențioase, dar sunt extrem de simple și pot fi făcute de oricine după o minimă informare și vizionarea câtorva clipuri video, ușor de găsit pe net.

Plăcintă cu spanac, telemea și cașcaval

Acesta plăcintă este neaștepatat de bună dar și de ușor de preparat. Acum, primăvara, când corpul nostru simte nevoia de o schimbare în alimentație, această rețetă îmbină perfect plăcerea de a mânca cu nevoia de a folosi ingrediente sănătoase, de sezon.

Ingrediente:

4 ouă mari

150 ml lapte

150 ml ulei

250 gr făină de grâu

un plic praf de copt

1 linguriță de sare (atenție la sare dacă aveți brânză foarte sărată)

cca.1 kg spanac proaspăt

100 gr telemea

100 gr cașcaval

Nu am făcut poze în timpul preparării, dar nici nu este necesar, totul fiind extrem de simplu și de rapid.

Spanacul bine spălat se opărește în apă cu sare, se pune în sită și se trece sub jet de apă rece ca să-și păstreze culoare. Se lasă în sită la scurs și la răcit. Oricât s-ar scurge spanacul tot plin de apă e, așa că vă recomand să-l și stoarceți bine cu mâna.

Se bat ouăle cu telul într-un castron (ca la omletă) se adaugă laptele și uleiul și se amestecă bine. Peste făină se pune praful de copt și sarea și se adaugă amestecul de ouă, lapte și ulei. Se amestecă foarte bine. Compoziția trebuie să fie ca o smântână groasă. Când spanacul e rece se toacă nu foarte mărunt și se adaugă peste amestectul anterior se pune și telemea fărâmițată cu mâna și cașcavaul ras pe răzătoarea mare și se amestecă din nou. Puteți înlocui telemeua și cașcavalul cu alte tipuri de brânză sărată.

Se toarnă compoziția într-o tavă rotundă, cu diametrul între 25 și 30 cm, tapetată cu hârtie de copt. Se coace în cuptorul încins la 200 grade pentru 20-25 min, apoi de reduce temperatura la 170-180 grade pentru încă 20 minute. Se face testul cu scobitoarea când e frumos rumenită deasupra.

Chec din albușuri

După pregătirile obișnuite de sărbători, care includ, de regulă, cozonaci, maioneze și alte preparate în care folosim gălbenușul de ou, ne rămân mai multe albușuri cu care nu prea avem ce face. La fel se întâmplă cu lămâile la care am ras coaja, resturi de nucă, rahat, stafide, la care e bine să le găsim o utilizare. O soluție simplă și foarte apetisanată este checul cu albuș.

Ingrediente:

o cană de albușuri

o cană de zahăr

o cană de făină

un praf de sare

50 ml de unt topit sau ulei

zeama de la o jumătate de lămâie

un plic de praf de copt

rahat, stafide, alune, migdale, nucă, ciocolată mărunțită, etc.

Prepararea e simplă și rapidă. Dacă aveți un mixer cu bol e și mai ușor, dacă nu cu un mixer normal bateți albușurile cu un praf de sare până încep să se întărească, adăugați treptat zahărul, și la urmă uleiul sau untul topit, în fir subțire ca la maioneză.

Când spuma e suficient de tare luați o spatulă și începeți să încorporați ușor făina în care ați amestecat praful de copt, câte o lingură. Amestecați încet,  prin răsturnare, de jos în sus, în așa fel încât să nu irosiți aerul din albușuri. Adăugați zeama de lămâie, stafidele, rahatul, nuca, ciocolata mărunțită, etc, amestecând ușor doar cât este strict necesar.

Se pregătește tava, unsă cu unt și tapetată cu făină, sau cu hârtie de copt, se pune compoziția, și se presară deasupra ciocolată sau nucă mărunțită sau orice doriți și vă place.

Se coace la cca. 170-180 grade, în funcție de cuptor, cca. 35-40 min. Se încearcă cu scobitoarea în mijlocul checului.

Este neașteptat de bun și familia va fi plăcut surprinsă de noutatea pusă pe masă de sărbători.