Copiii și comunitatea

Astăzi vreau să vorbim despre copiii noştri, despre felul cum putem să îi ajutăm, noi şi societatea, să fie mai pregătiţi pentru viaţă şi să se integreze cu uşurinţă în comunitate la terminarea şcolii. Tema aceasta este dată de una din probele Spring SuperBlog 2014 şi este sponsorizată de Reeija, magazin online care oferă genti piele de cea mai bună calitate.

Nu există eveniment mai important, mai impresionant, mai covârșitor și care schimbă complet și pentru totdeauna modul de viață, de gândire și de simțire al oamenilor decât venirea pe lume a unui copil. Sau intrarea lui în familie, prin adopție, la diferite vârste (al meu a venit când avea doi ani și jumătate). Vreme de mulți ani după acest eveniment, scopul părinților va fi transformarea treptată a micului dar primit de la Dumnezeu într-un adult responsabil, educat, cu principii morale sănătoase, care să se integreze în societate și să-și găsească propria cale, plină de împliniri și satisfacții. De ce au cel mai mult nevoie copii pe calea evoluției lor? De dragoste. Părinții care vor ști să le ofere toată dragostea lor, chiar dacă vor exista și unele lipsuri materiale, vor forma din copiii lor niște adulți compleți, lipsiți de frustrări, care vor ști la rândul lor să dăruiască iubire. O familie în care iubirea și respectul reciproc sunt la rang de lege, în care membrii ei se sprijină unii pe alții, în care munca este apreciată și responsabilitățile sunt distribuite în funcție de puterile fiecăruia, va crea un cadru propice pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.

Întotdeauna am considerat că, pentru a fi un adult împlinit, cu bucurie de a trăi, apt pentru a fi util ţie şi societăţii, este vital să poţi face ceea ce este potrivit pentru tine, ceea ce îţi place cu adevărat şi te motivează. Suntem diferiţi, iar copii noştri la fel. Societatea însă, are nevoie de noi, așa cum suntem, de fiecare în parte, pentru că împreună creăm un tablou complet.  Fiecare este înclinat spre ceva anume, are un talent ascuns sau dispune de abilităţi deosebite. Noi, părinţii, şcoala, societatea civilă, trebuie să găsim împreună metode prin care aceste talente să fie descoperite, iar copii  să fie îndrumaţi spre şcoli şi licee adecvate profilului lor interior, spre activităţi extraşcolare care să îi ajute să dezvolte în ei acele calităţi native.

Toate acestea s-ar putea face prin intermediul unor asociaţii sau fundaţii, care ar antrena lângă ei profesori, asociaţii profesionale, sportive, culturale, reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ şi chiar ai unor societăţi comerciale interesate să aibă în viitor angajaţi motivați și bine pregătiţi. Călăuziţi şi îndrumaţi în acest mod, copii ar urma cursurile şcolii cu plăcere, învăţând, în afară de materiile de bază, ceea ce le place, ar avea modele de urmat din rândul unor oameni care au avut performanţe deosebite în aria interesului lor și ar putea avea chiar contacte directe cu ei, sau cu instituții de renume din țară sau străinătate, care să îi facă pe copii să-și contureze în minte un viitor clar definit în acel domeniu. Şi ar deveni nişte adulţi fericiţi, care nu ar considera munca de zi cu zi o corvoadă ci o plăcere, fără frustrări şi suferinţe interioare. Făcând ceea ce le place satisfacţiile vor fi uriaşe, iar utilitatea lor în cadrul comunității va fi mult sporită.

O altă idee, este crearea unor centre şcolare, în care copii să aibă posibilitatea să pună în practică anumite proiecte, ale lor sau ale colegilor lor. Şcoala românească este axată în mod special pe învăţarea de către elevi a unor cunoştinţe teoretice, fără să le permită acestora participarea efectivă la unele aplicaţii practice, apropiate de ceea ce se petrece în viaţa reală. Astfel de aplicaţii, din domenii de interes pentru ei precum, IT, teatru, geografie, protecția mediului, îngrijirea florilor, etc., le-ar dezvolta copiilor spiritul de iniţiativă, capacitatea de comunicare cu ceilalţi, integrarea într-o echipă şi colaborarea în atingerea unor obiective comune. Abilităţi esenţiale în viitoarea lor viaţă de adult. În plus, ar diminua gradul de însingurare, extrem de periculos pentru copii din ziua de astăzi, care sunt mult mai atrași de calculator sau tabletă decât de activitățile, fie ele și recreative, desfășurate în comun.

De exemplu, unul dintre copii, ar putea avea ideea trasării unei hărți a parcului în care se joacă el și colegii lui. Existând astfel de centre în care copii lucrează împreună, ar putea să realizeze acest lucru, iar următoarea zi când ar merge în parc, în loc să se împingă unii pe alții ar putea căuta împreună modalități concrete de a pune în practică acest proiect. Sub îndrumarea unui profesor, copii ar putea fi stimulați chiar să spună care sunt nemulțumirile lor legate de acel parc, și să propună unele modificări care să facă joaca lor acolo mai sigură și mai plăcută. Într-o zi, băiatul meu care are 8 ani, a observat că un copil a căzut de pe bicicletă, când acesta mergea pe pista special amenajată și a fost foarte aproape să cadă cu capul de bordura foarte înaltă a acestei piste. Băiatul meu a sesizat atunci că acele borduri ar trebui desființate fiind un pericol pentru el și ceilalți copii. Dacă acest mini proiect ar putea ajunge și la factorii de răspundere din primărie, dus chiar de către echipa de copii împreună cu coordonatorul lor, și dacă acesta ar fi și aplicat, ar fi absolut minunat și foarte motivant pentru copii, care ar înțelege astfel că împreună pot face lucruri la care nu s-au gândit niciodată că ar fi posibile. Iar contactul direct cu autoritățile locale le-ar dezvolta simțul civic și responsabilitatea față de tot ceea ce reprezintă mediul în care trăiesc.

Problema dezvoltării armonioase a copiilor și a pregătirii lor pentru a fi utili comunității este desigur mult mai complexă. Societatea însăși, fiind una suferindă, lipsită de valori morale, în care vulgarul și lipsa de educație sunt considerate valori, unde adevărata cultură  nu mai este prețuită iar sistemul de învățământ total inadecvat nu reușește să atragă copii oferindu-le posibilitatea unei manifestări plenare, este foarte greu să găsești soluții reale. Chiar dacă ai reuși să implici elevii în niște proiecte frumoase și benefice, contacul cu lumea reală, bombardamentul mass-mediei cu desene animate violente și cu emisiuni de cea mai proastă calitate, ridicarea la rang de vedete a unor personaje lipsite de orice valoare morală sau educativă, va face extrem de dificil acest demers. Dar nu imposibil. Schimbarea poate veni treptat dinspre interior spre exterior, dinspre mic înspre mare, de la acțiuni aparent singulare, care unite între ele ar putea realiza, în timp, un mediu social adecvat pentru ca noua generație de elevi, începând cu cei din clasa întâia (cum este și al meu), dar și cu cei mai mari,  să nu mai fie încă o generație pierdută, ci una câștigată pentru noi toți și pentru întreaga societate.

Da. Avem nevoie de teatru!

tes_01

Am citit recent despre acţiunea SOS Teatrul Evreiesc de Stat, întreprinsă de un grup de susţinători, la spectacolul din data de 7 martie 2014, ”Mazl Tov …. and justice for all”, jucat pe scena de la Sala Nouă a Teatrului De Comedie. Este vorba despre sprijinirea actorilor de la Teatrul Evreiesc de Stat în demersul lor de a obţine repararea clădirii în care îşi desfăşoară activitatea, acoperişul acesteia fiind distrus de zăpezile din iarna care a trecut, actorii fiind obligaţi să repete şi să joace în tot felul de săli improprii. Clădirea Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti, datând din ultima decadă a secolului al XIX-lea, reprezintă un punct de atracţie vizitat de numeroşi turişti, politicieni străini, membri ai Corpului Diplomatic şi delegaţii de peste hotare.

caldire teareu evreiesc

La spectacolul din 7 martie, toţi spectatorii au purtat tricouri albe pe care erau inscripţionate mesaje de susţinere a actorilor şi a TES, iar la finalul acestui spectacol cu totul special, pe fundal a apărut un filmuleţ dedicat TES. Actorii nu au ştiut nimic despre acest film, iar emoţiile stârnite au fost atât de mari încât le-au smuls lacrimi de durere fata de situaţia din acest moment, dar şi de mulţumire pentru oamenii care le erau alături cu tot sufletul.

Acest gest emoţionant, faptul că există oameni care se implică cu toată inima în acţiuni de sprijinire a teatrului, că relaţia dintre actori si spectatori este încă vie, nu poate decât să ne bucure. Deşi ultimii ani au fost dificili pentru cea mai mare parte dintre români, instabilitatea economică şi nesiguranţa zilei de mâine fiind din ce în ce mai greu de suportat, disperarea, dezamăgirea, compromisurile şi dezorientarea ajungând să fie la putere, oamenii nu numai că nu au întors spatele culturii, ci dimpotrivă încep să revină în număr tot mai mare în sălile de teatru, simţind nevoia de a-şi regăsi identitatea culturală, demnitatea şi dreptul la cultură.

Dincolo de hrana trupului, atât de necesară, omul are nevoie şi de o hrană a spiritului, iar teatrul face parte din meniu. “Mă întreb adesea dacă ceea ce numim teatru în lumea occidentală de azi îşi mai merită numele. Cred că am uitat că teatrul poate să ne ajute pe noi, ca indivizi şi ca societate, să înţelegem mai mult despre propria noastră umanitate. Scena – fie ea teatrul sau operă – nu poate fi un scop în sine. Face parte din viaţă, ar trebui să ne ajute să învăţăm să trăim”, spunea marele regizor Andrei Şerban cu prilejul decernării titlului de Doctor Honoris Causa la Universitatea de Arte G. Enescu din Iaşi, 2012.

Oamenii au avut întotdeauna nevoie de teatru, pentru a se regăsi ei înşişi în personajele şi întâmplările povestite pe scenă, pentru nevoia de a fi în comun cu ceilalţi şi a trăi împreună clipe de intens dramatism, de a înţelege sensul profund al vieţii. Începând cu grecii antici care au pus bazele tragediei şi comediei când actorul juca în aer liber, cu cerul şi stelele ca decor, participând astfel în mod direct la drama umană, cu teatrul transformat în circ la romani, mergând mai departe la Goldoni, Shakespeare sau Molière din perioada renascentistă, apoi în epoca modernă cu Cehov, Camus, Ionescu sau Beckett care au transpus trăirile individului într-o lume în iminentă schimbare, la teatrul de revistă devenit tot mai popular în sec. al XIX-lea până la producțiile teatrale moderne, teatrul nu s-a schimbat în esenţă.

“Teatrul bun rămâne acelaşi, el ţine mereu pasul cu prezentul, căci fără prezent această artă efemeră şi tragică nu poate exista. E frumuseţea şi tragismul acestei arte care dispare pe măsură ce trece timpul. Cu siguranţă, teatrul bun nu era diferit, căci problemele majore ale umanităţii nu se schimbă, aşa cum evoluţia morală a omului nu a fost deloc spectaculoasă de la antici până azi. Cred însă că, după 1989, e ceva important care s-a schimbat şi asta nu se poate omite. Înainte, cu toată opresiunea şi îngrădirile care au existat, artistul beneficia de o poziţie comodă, de pe care putea pune totul pe seama politicului, a puterii, a situaţiei. Individul avea posibilitatea de a se exclude din poveste. Acum, noi nu ne mai putem exclude din poveste, suntem implicaţi în poveste, suntem mai responsabili.” spunea regizorul Tompa Gabor într-un intervi publicat în revista “Observator Cultural” din martie 2001.

Televiziunile oferă acum oamenilor circul despre care edilii din Roma antică susţineau că ar fi necesar mulţimii. Pâine şi circ. Pentru ca oamenii să uite de propriile nevoi şi suferinţe, de lipsurile materiale şi emoţionale, de singurătate şi durere. Totul funcţionează acum pe principiile economiei de piaţă. Se cere circ, asta le dăm oamenilor. Şi se formează acel cerc vicios în care televiziunea oferă oamenilor ceea ce crede că îşi doresc şi le produce rating, iar oamenii se obişnuiesc cu acel gen de spectacol, educându-şi gusturile după ceea ce li se oferă. Dar, se pare că tot mai mulţi oameni s-au săturat de divertismentul pe care îl oferă televiziunile, de atmosfera de totală imoralitate şi de ridicarea la rang de vedete a unei întregi pleiade de personaje fără nici un fel de valoare. De aceea, tot mai mulţi oameni încep să deschidă din ce în ce mai rar televizorul şi îşi îndreaptă atenţia spre cărţi, teatre şi tot ceea ce înseamna cultură, înţelegând că doar aşa aduc armonia, echilibrul şi împlinirea sufletului lor.

TES

Deşi, chiar şi în teatru, fiind el însuşi o oglindă a societăţii, în actuala stare de degringoladă a acesteia, calitatea spectacolului oferit cade. Nu este cazul la Teatrul Evreiesc de Stat, care are în România o tradiţie de circa 130 de ani şi care, din anul 1948 când a devenit instituţie de stat, a prezentat pe scena din strada Dr. Iuliu Barasch peste 200 de premiere. Un repertoriu bogat, ce cuprinde adaptări scenice după operele marilor reprezentanţi ai literaturii idiş, piese ale unor clasici ai dramaturgiei evreieşti, ale unor dramaturgi evrei din România şi din lume, precum şi ale unor iluştri autori din dramaturgia universală. Actori celebrei, precum Leonie Waldman-Eliad, Rudy Rosenfeld, Theodor Danetti, Maia Morgenstern, şi mulţi alţii continuă tradiţia începută de artistul şi scriitorul Avram Goldfaden care a pus bazele celui dintâi teatru evreiesc profesionist din lume, la Iaşi, în vestita grădină de vară “Pomul verde”.

Interesul pentru cultură trebuie trezit în primul rând copiilor şi tinerilor din ziua de astăzi, cărora media nu le oferă deloc exemple demne de urmat. Instituţiile de cultură, teatrele, ar trebui să se deschidă către tot felul de acţiuni prin care cei tineri să fie aduşi în sălile de spectacol sau chiar pe scenă. Gustul pentru cultură şi pentru tot ceea ce este de calitate trebuie format din copilărie. Doar aşa generaţia următoare va fi mai educată, mai aptă pentru o evoluţie superioară, mai pregătită să ducă omenirea pe o cale firească, de pace şi înţelegere.

Realizarea de turnee prin care teatrele să vină “acasă” la spectatori, să se apropie de oamenii din provincie, care altfel nu au acces la ceea ce acestea pot să le transmită, este o altă soluţie prin care românii din toate zonele ţării ar fi atraşi spre cultură şi educaţie. Chiar şi canalele media, precum radioul şi televiziunea pot fi folosite cu succes în scopul transmiterii unor spectacole de teatru ajungând astfel la inima şi sufletul celor care nu-şi permit să meargă în sala de spectacol, sau nu au această obişnuinţă.

Sigur, cel mai important mod de a menţine vie plăcerea şi bucuria de a merge la un spectacol de teatru, este însăşi calitatea acestuia. Realizarea unor spectacole bazate pe poveşti desprinse din realitate, pe care orice specatator să le înţeleagă, ar aduce oamenii mai aproape de teatru. Piese celebre precum comedia “Mic şi-al dracu”  în care marii actori Maia Morgenstern şi Valentin Roşca susţin un dublu recital construit în jurul versurilor jucăuşe şi obraznice ale lui Ion Pribeagu, care atacă moravurile de acum 70 ani, pot fi o reală bucurie pentru orice spectator.

mic si al dracu

Bănuiesc că o să-mi spuneţi că Teatrul Evreiesc este pentru evrei. Nu este aşa. Un spectacol de calitate cum oferă aceşti actori minunaţi este pentru orice iubitor de teatru. Talentul şi dăruirea nu au frontiere, iar trăirile autentice nu ţin de religie sau naţionalitate. Iar viitorul teatrului depinde de noi toţi. Forma exterioară este mai puţin importantă, teatrul nou urmând a suferi schimbări, odată cu apariţia de noi curente în arta teatrală, dar acesta nu se va schimba ca esenţă, va construi în continuare canale de comunicare între dramaturgi şi actori, între actori şi public, ajuntându-ne să găsim unele răspunsuri la întrebări mai adânci despre noi înşine şi despre necunoscut.

Articol scris pentru proba a noua a competiţiei Spring SuperBlog 2014.

Santorini, vacanța mea de vis

Marea spumega furioasă în urma ferry-boat-ului care o brăzda, plutind indiferent pe valurile neliniștite. Albastrul ei, care se întrecea cu cel al cerului, își agita masa uriașă, iar forța ei fantastică te uimea dar te și înspăimânta în același timp. Erai atras fără să vrei, fascinat, tulburat, o priveai în neștire, de parcă ar fi fost mereu alta, fiecare val desenând un nou început.

DSCF1530

Pescăruşii îşi strigau dorul de pământ planând în cercuri largi în jurul vaporului. Ţipetele lor se întreceau cu mugetul adânc al mării, completându-l. De când plecasem din Creta, din portul Heraklion, aceștia ne-au însoțit  permanent, fiind atrași ca de un magnet de uriașul plutitor. Destinația noastră era Santorini, una dintre cele mai spectaculoase destinatii turistice din lume.

Vă doriți un concediu de vis? Sunteți boemi, fotografi sau artiști? Apreciați ceea ce este diferit și unic? Atunci urmați-mă în mica mea escapadă pe insula Santorini, bijuteria Mării Egee, și o să vedeți că aceasta este vacanța la mare pe care o visați. Și apoi apelați la CND Turism pentru a vă organiza o vacanță specială.

ferry

Ferry-boatul a ajuns, trecând pe lângă peisajul selenar al vulcanului Nea Kameni, în micul port Skala. Acesta este amplasat la baza unor stânci de cca. 400 metri înălțime, sus aflându-se capitala insulei, Fira, construită pe o faleză, un oraș plin de istorie și tradiție manifestată prin multiplele muzee, mănăstiri și biserici. Pentru a ajunge acolo, trebuie să urci cele 597 de trepte, pe jos, cu telefericul, sau călare pe un măgăruș. Alegerea îți aparține.

Abia după ce ajungi sus, ai perspectiva a ceea ce înseamnă cu adevărat Santorini. Caldera, cea mai mare din lume, ți se întinde la picioare. Vulcanul, a cărui ultimă erupţie majoră a avut loc în urmă cu 3.600 de ani și a îngropat insula Santorini sub câţiva metri de piatră ponce, se înalță în fața ta maiestuos dar și înspăimântător. Santorini este ca un ținut de basm al cărui tărâm este format din roci vulcanice de toate nuanțele de alb, negru și roșu și soluri aride. Numele insulei provine din epoca bizantină de la  Biserica Agia Irini (Santa Irini) din orașul stațiune Perissa.

Privind însă insula, aceasta îți apare ca un piesaj fantastic. Pantele abrupte, clădirile așezate în trepte, zugrăvite în alb strălucitor, acoperișurile albastre, precum și petele la fel de albastre ale piscinelor, parcă pictate de un pictor vrăjitor, te lasă fără cuvinte. Nu există altă culoare, acolo, în micile orașe ale insulei (Fira, Oia, Kamari, Perissa, Pyrgos, Emporio, Monolithos), decât albul cel mai pur, albastrul preluat de la marea în care a crescut această misterioasă insulă și roșul intens al tufelor de bougainvillea, care pătează cu sângele lor viu albul imaculat al zidurilor.

Obiectivele turistice abundă peste tot. Începând cu Pyrgos, vechea capitală a insulei, despre care se spune că are mai multe biserici decât case, Orasul antic Akrotiri, cu ale lui Kasteli din Akrotiri și Goulato, fiind site-ul arheologic cel mai important din afara Cretei, Emporio cu ale lui celebre mori de vânt și biserici tipic cicladice, dar și paradisul vinului, Megalochori, un mic sat unde se afla cele mai importante vinării ale insulei: Boutaris, Antoniou și Gavalas. Asta pentru că la Santorini se spune că găsești “mai mult vin decât apă, mai multe biserici decat case si mai multi măgari decat bărbați” 🙂

vacantespeciale-santorini

Oia însă, este locul de unde se pot admira cele mai frumoase apusuri de soare din lume. Nu are sens să mergi la Santorini și să nu privești în fiecare seară fascinantele apusuri, în care soarele cade treptat în spatele vulcanului. Toate nuanțele de roșu, portocaliu și mov îți creează o stare de beatitudine, marea căzând dintr-odată pe locul secund, soarele fiind acum personajul principal, într-o piesă la care toți spectatorii, indiferent de vârstă, religie sau naționalitate privesc uimiți spectacolul razelor pierdute de soare. Mintea ți se golește parcă de orice urmă de gând, sufletul se înalță pentru a fi mai aproape, mai plin, mai încărcat de acest desăvârșit spectacol. Ai senzația că soarele se agață cu ultimele raze de marginea vulcanului, parcă nedorind să părăsească ziua. Încă o zi sfârșită, încă o noapte ce urmează să se aștearnă. Pare a fi doar un joc, jocul luminii, jocul timpului, jocul istoriei care apasă greu pe fiecare zid și clădire din jurul tău. Dar este real, și se întâmplă acum.

Nu pot părăsi Santorini fără să nu visez și la plajele acestei insule cosmopolite. Deși nu sunt celebre pentru nisipul lor fin, dimpotrivă, majoritatea fiind formate din nisip destul de grosier sau pietre de diferite culori, ele sunt recunoscute pentru peisajul fantastic, stâncile multicolore din jur și pentru limpezimea cu totul specială a mării. Îmi imaginez îmbrățișarea soarelui pe o plajă fascinantă, neagră, în Kamari. Sau mângăierea valurilor turcoaz pe o plajă cu nisip roșiatic, păzită de stânci vulcanice de culoare neagră și roșie, ca de niște gardieni impunători. Nu pot să nu visez și la o plajă albă, numele ei fiind dat de stâncile albe, imense care o izolează complet și care mi-ar creea un sentiment de claustrofobie, disipat însă de imensitatea albastră a mării. Jocul culorilor, alb, roșu, negru, se regăsește pe fiecare dintre aceste plaje scăldate de cea mai limpede apă, acea a Mării Egee.

Să vă mai spun și că Santorini, perla Cycladelor, este locul unde s-a născut legenda Atlantidei? Parcă simți în jurul tău, privind de pe falezele înalte, cum clocotește istoria sub apele înspumate ale Mării Egee. Te simți înconjurat de atlanți înalți de 4-5 metri împietriți în stâncile de diverse forme și culori ce încearcă să-ți șoptească poveștile îngropate adânc sub lava vulcanului. Magie, istorie, mit. Toate acestea se împletesc la Santorini, într-o atmosferă fascinantă, mirifică, dincolo de imaginație și vis.

Cu siguranță nu am reușit să cuprind în rândurile mele toate atracțiile celebrei insule. Sper însă că v-am stârnit curiozitatea, că am reușit să redau ceva din atmosfera încărcată de istorie și culoare a acestei insule, pentru mine, acesta fiind vacanța de vis. Am fost acolo, doar pentru scurt timp, și îmi doresc foarte mult să revin, să îmi petrec concediul pe această mirifică insulă, pentru a mă umple de frumos, de liniște și pace.

Și cu siguranță mă voi adresa la CND Turism, pentru că doar acolo vacanțele sunt cu adevărat speciale.

Articol scris pentru cea de-a opta probă a competiției Spring SuperBlog 2014.

Cum să ne menținem în formă

Pentru mine, a mă menține în formă, este echivalent cu un regim de viață sănătos, echilibrat, cu mese ușoare și diversificate, cu multă mișcare, cu ieșiri în parc împreună cu copilul, iar pentru psihic, e suficientă o viață armonioasă, îmbinând activitățile obligatorii (serviciu, cumpărături, curățenie, gătit, etc) cu unele plăcute sufletului meu, precum plimbările, îngrijirea florilor și scrierea de poezii.

Deși, de regulă, nu am probleme cu greutatea corporală, am mai avut totuși perioade când am scăpat un pic hățurile și am depășit cu maxim 3-4 kg greutatea mea ideală. Asta s-a întâmplat de cele mai multe ori în perioade mai stresante din viața mea, în care timpul liber era redus la minim, mișcarea fizică devenind aproape inexistantă, iar mesele neregulate și de multe ori la ore total nepotrivite. Excesul de dulciuri mi-a dat mereu bătăi de cap, fiind atrasă în mod iremediabil de tot ce e dulce.

Ce am făcut ca să slăbesc? Am mers la sală și am ținut regimuri disociate. Astfel de soluții, dădeau efecte destul de rapide, dar care erau greu de menținut. Pe mine mă avantajează regimurile bazate pe disocierea alimentelor, pentru că nu impun ore fixe la care să mănânc cantități și combinații precise de alimente. Regimul care se bazează pe disociere are o singura regulă importantă, aceea de a nu amesteca alimentele și a mânca doar alimentul permis pe o perioadă definită. Fără restricție de oră sau de cantitate. Ceea ce era mult mai simplu de pus în practică.

Ultima tentativă a fost iarna trecută când am ținut cca. 2 saptamâni dieta Dukan, tot din gama regimurilor bazate pe disocierea alimentelor. Dimineața mâncam tărâțe de ovăz cu iaurt fără grăsimi, apoi în faza de atac doar alimente de origine animală, și minim 1,5 litri de apă pe zi plus mers pe jos cel puțin 20 de minute. Am slăbit întradevăr rapid, ceea ce nu este neapărat foarte indicat. Este de preferat un ritm lent de slăbire, dar aceasta să fie durabilă.

efectul-yo-yo

Problema curelor de slăbire, de toate felurile, este efectul yo-yo. În urma slăbirilor repetate pe baza unor diete foarte severe prin care are loc reducerea puternică a numărului de calorii consumate, cure urmate de îngrășarea la loc, metabolismul este mult încetinit, iar o nouă încercare de dietă nu va mai avea același succes având loc o mai lentă scădere în greutate și o pierdere a masei musculare. Se apelează atunci la cure din ce în ce mai drastice, iar riscurile pentru sănătatea și chiar viața respectivei persoane cresc mult.

Am încercat mai mereu să țin însă cont de piramida alimentelor, în așa fel încât să respect proporțiile între cereale, lactate, produse din carne, fructe și legume.

Piramida-Alimentelor1

Păstrarea balanței normale între acestea nu numai că duce la slăbire dar păstrează intactă și sănătatea fizică și chiar pe cea psihică. Am insistat mereu pe fructe și legume dar fără să exagerez. Am ținut să consum cât mai multe fructe și legume cu calorii negative. Adică cele care necesită un consum caloric mai mare pentru a fi digerate decât propriul lor aport. Nu am ţinut neapărat o dietă în acest sens, pentru că există o astfel de cură de slăbire numită dieta cu calorii negative, ci am consumat în special  portocale, mandarine, clementine, grepfruit, lamaie, ananas, mango acestea plăcându-mi cel mai mult, precum și țelină, morcovi, brocoli, varză, conopidă, spanac, usturoi, ceapă, catravete, roșie, dovleac, ardei gras, nu toate fiind preferatele mele, dar permițând o varietate culinară mare.

calorii negative

N-am apelat însă niciodată la pastile de slăbit, pentru că mi-a fost mereu teamă de substanțele dubioase introduse în ele și de efectele adverse pe care le-ar fi putut avea. Dacă ar fi să folosiți preparate sau pilule pentru scăderea în greutate, cum ar trebui să fie acestea? Ce proprietăți ar trebuie să aibă? Ce ar trebui să conțină și ce nu?

Am făcut o analiză SWOT, selectând punctele forte și pe cele slabe, pe care consider eu că ar trebui să le aibă un astfel de produs, în cazul în care ar trebui să aplelez la el. Asta plecând de la cel mai recent produs descoperit de mine  LemoSilhouette, bazat pe lămâie verde.

lamaie_verde-1280x800

Deci, care sunt punctele forte pe care consider eu că ar trebui să le aibă un astfel de produs.

1. Să conțină numai ingrediente naturale.  LemoSilhouette  este un supliment alimentar 100% natural care conține lămâie verde, guarana, anans, L-Arginină, aloe vera și portocal amar.

2. Să fie standardizat și avizat de instituțiile abilitate. LemoSilhouette este produs într-unul din cele mai bine echipate laboratoare din România, Medica Farmimpex SRL, conform standardelor de calitate ISO 9001 și ISO 22000, și avizat de Institutul de Bioresurse Alimentare cu nr. AA5669/07.05.2012.

3. Să aibă ca efect scăderea în greutate. LemoSilhouette scade depozitele adipoase prin accelerarea si creșterea arderilor, datorate aportului de aloe vera, guarana, ananasului, portocalului amar și lămâii și în același timp îmbunătățeste raportul dintre țesuturile slabe și cele grase din organism. Ananasul, fructul exotic care conține bromelina  este cunoscut pentru proprietatea lui de a „arde grasimile”, fiind în același timp foarte eficient împotriva celulitei. Totodată, sinefrina, conținută de portocalul amar, are triplă acțiune de slăbire, prin destocarea grăsimilor, favorizează în același timp combustia lor și crește termogeneza. Apoi, acidul citric din lime reduce absorbția de zahăr din alimentele pe care le consumăm.

4. Să aibă efect de dezintoxicare a organismului și să îmbunătățească digestia. Tot acidul citric este cel care interacționează cu ceilalți acizi și enzime din stomac ajutând digestia și ducând la echilibrarea și normalizarea asimilării nutrienților. Tocmai digestia lentă este cea care ne dă bătăi de cap provocând incompleta ardere a grăsimilor, care astfel se depun, dar și stocarea toxinelor în corpul nostru. LemoSilhouette joacă un rol deosebit de important în eliminarea toxinelor. Deasemenea acest produs neutralizează amoniacul, ajutand la detoxifierea și regenerarea ficatului – datorita continutului de L-arginina.

5. Să prevină scăderea masei musculare. Arginina din LemoSilhouette are rolul de a produce oxid de azot, de a elimina radicalii liberi, de a semnala producerea de hormoni ai creșterii în musculatură și în același timp promovează sănătatea colosterolului și îmbunătățește metabolizarea grăsimilor. Arginina ajută și la reglarea nivelului de sare din organism.

6. Să conțină vitamine și minerale utile organismului și să întărească sistemul imunitar. Ținând cont că, de regulă, orice regim de slăbire reduce aportul de vitamine, minerale și nutrienți atât de necesari corpului, este important ca acestea să fie suplimentate în timpul regimului. Lămâia verde este ideală pentru că conține calciu, tiamină, vitamina A, zahăr, fier, niacină, vitamina B, fosfor, riboflavonoină și proteine. Astfel, datorită conţinutului mare de vitamina C lămâia verde întăreşte sistemul imunitar şi previne răcelile şi gripa. Totodată, lămâia verde previne constipaţia, scade colesterolul, întăreşte oasele, îmbunătăţeşte vederea şi ajută la slăbit. Pe lângă acestea detoxifiază organismul, îl vitaminizeza și are efect antioxidant – adică protejează organismul de radicalii liberi.

7. Să reducă pofta de mâncare și să dea un tonus psihic bun. Prin componenta sa, Guarana, LemoSilhouette mărește vigilența, vitalitatea, îmbunătățește memoria și poate reduce apetitul, ajută la îndepărtarea stresului prin stimularea sistemului nervos și muscular, atenuează simptomele stării de oboseală sau epuizare, întărește imunitatea și sistemul respirator, sporește rezistența la alergii. Guarana conține guaranina care acționează precum cofeina, însă nu are efectele dăunătoare ale cafelei. Aceasta mai conține însă și teobromina și teofilina, substanțe care se regăsesc și în ciocolată și care au proprietăți termogenice și de îmbunatățire a stării psihice.

Ca puncte negative, pe care nu ar trebui să le aibă niciun produs pentru slăbire enumăr următoarele:

1. Să nu conțină substanțe interzise sau periculoase. LemoSilhouette nu conține sibutramina sau alte substanțe interzise sau periculoase.

2. Să nu aibă efecte adverse. În primul rând LemoSilhouette păstreaza doar beneficiile lămâii verzi, nu și dezavantajele acesteia– cauzate de aciditatea excesiva – pe care le-ar implica un consum susținut de lămâie în stare naturală. Astfel, la un consum ridicat de lămâie sărurile alcaline din sucul de lămâie neutraliză acidul uric liber şi-l precipită putând duce la formarea de calculi renali. Consumat în cantități mari, lime-ul poate distruge smalțul delicat al dintilor făcându-i mult mai sensibili.

3. Să nu fie necesară înghițirea unui număr mare de capsule zilnic. Cu LemoSilhouette este suficient să iei doar o capsulă zilnic, dimineața.

4. Să nu fie necesar un regin alimentar drastic și nici exerciții fizice excesive. Pentru că nu toată lumea poate să țină un regim alimentar foarte restrictiv și, în același timp, sănătatea multor persoane nu le permite mișcare fizică foarte intensă,  LemoSilhouette ajută la slăbire fără toate acestea, doar cu o pastilă pe zi, plus un regim alimentar lejer, cu mese ușoare, și ceva mișcare, fără nicio exagerare.

Am fost mereu conștientă că a fi normoponderal și a te păstra în formă, fizic și psihic, are o listă lungă de beneficii. Printre acestea fiind o sănătate bună, un trai armonios în propria familie, o viață îndelungată fără prea multe vizite la medic, în afară de cele preventive și, de ce nu, stima de propria persoană, aprecierea şi admirația celorlalți. Există multe metode de a slăbi și a te menține în formă, trebuie doar să o găsești pe cea potrivită ție, în așa fel încât să-ți conservi sau îmbunătățești sănătatea și să ai o viață lungă și împlinită.

Articol scris pentru proba a șaptea a competiției Spring SuperBlog 2014.