Întâmplări cu Farmec

Este cumplit să ai de-a face cu cineva care miroase puternic a transpiraţie. Dar şi mai cumplit este să miroşi tu însuţi aşa. Să stai tu liniştit şi relaxat, după ce te-ai agitat ca un pepsi să rezolvi tot ceea ce era urgent şi, dintr-odată să simţi un vag miros, care devine din ce în ce mai intens, de transpiraţie din aia adâncă, care îţi face nasul să devină cârn deşi e drept, sau chiar să vireze brusc la dreapta sau la stânga, în funcţie de situaţie. Te uiţi mirat în jurul tău. Nimeni. Şi atunci te loveşte revelaţia. TU, chiar tu eşti sursa modificării azimutului spre care tinde nasul tău de regulă. Ajungi la baie din cel mult 3 paşi, indiferent care este distanţa reală, te speli, te dai cu deodorant antiperspirant Gerovital H3 Splendide de exemplu şi fericirea îţi revine iar pe chip.

Deodorante_grup

Între timp realizezi cât de mult urăşti mirosul de transpiraţie. Aproape că nu suporţi să pui mâna nici pe sticla de apă, când o scoţi din frigider vara, şi transpiră instant. Te gândeşti, brrr, oare miroase? Mai bine nu încerc să-mi apropii nasul de ea. E mai sigur.

Eu am noroc. Nu transpir prea mult iar mirosul transpiraţiei mele este aproape inexistent. Eram acum câteva luni la sală, tocmai ce-mi terminasem ora de sport şi eram la vestiar pregătindu-mă să mă duc la duş, când mă întâlnesc cu o amică care, apropiindu-se de mine, mă întreabă mirată.

– Dar tu ţi-ai turnat apă în cap?

– Nu. îi răspund eu. Sunt transpirată, ce ai? Nu e normal să fiu, dacă tocmai mi-am terminat şedinţa de fitness?

– Ba da, e normal. Dar e normal să şi miroşi atunci. De ce nu miroşi?

– Păi nu miros că nu miros. Ce vrei, să mă dau cu deodorant cu miros de transpiraţie ca să fii tu fericită? Şi am izbucnit amândouă în râs.

farmec

Problema poate fi însă mult mai delicată de atât. Sunt persoane care miros continuu a transpiraţie, dimineaţa la prima oră sau seara înainte de culcare. Atât de mult s-au obişnuit cu mirosul propriului corp, încât nu-şi mai dau efectiv seama de ravagiile pe care le produc în jurul lor. Toată lumea ajunge să-i evite şi ei nu înţeleg de ce.

Ceva de genul asta am avut eu de suportat acum câţiva ani când lucram într-un birou care avea şi secretariat, iar în acel secretariat vieţuia o doamnă care emana permanent un miros constant dar cumplit de transpiraţie. Când intrai acolo, mai ales daca erai nou prin zonă şi neavizat, în secunda în care deschideai uşa aveai senzaţia că cineva te-a lovit în moalele capului cu o bâtă. Te comportai dintr-odată ca şi cum ai fi tras o băută sănătoasă seara trecută. Cei avizaţi însă, înainte de a-şi face curaj să intre, luau o gura zdravănă de aer, intrau val vârtej gesticulând ca să arate cât de în întârziere sunt, şi intrau la noi dând aerul afară uşuraţi.

Foarte neplăcut era că ea mai era obligată să intre şi pe la noi să ne mai aducă câte o cafea. Făceam tot posibilul să nu stea prea mult, dar oricât de puţin ar fi stat tot era prea mult. Mirosul rămânea în urma ei ca o trenă de mireasă. Ştiu că nu e cea mai fericită comparaţie. Dar  trenă din aceea de zeci de metri, de care oricât ai trage nu te mai ajunge din urmă, trenează deci în urma ta.

cafea cu farmec

La un moment dat am avut un control de la nişte organe abilitate. Doi domni tinerei, noi două domnişoare, atmosferă de lucru plăcută deci 🙂 . La intrarea în secretariat au fost năuciţi desigur şi ei de mirosul locului. Intrând la noi părea a fi miros de flori de câmp, deşi doamna tocmai îşi plimbase trena pe la noi. Oricât am aerisit noi, tot se mai simţea. După un timp, când mirosul le-a revenit după şocul de dincolo, au sesizat un vag miros neplăcut. Iar unul dintre ei, mai delicat din fire, ne-a întrebat direct:

– Domnişoarelor, dar voi cu spălatul nu prea….

Ne-am făcut amândouă verzi albastre şi am decis, după plecarea organelor 🙂 , să rezolvăm problema definitiv. I-am scris un bilet doamnei, în care i-am spus că miroase ca un tomberon neridicat de secolul trecut şi i-am sugerat să foloseasca multă apă şi săpun în fiecare dimineaţă şi apoi să aplice cu dărnicie produse antiperspirante Gerovital H3 prof.dr. Ana Aslan. Şi ca să fim sigure că aşa o să facă i-am pus în sertar şi un deodorant antiperspirant Gerovital H3 Natural, despre care ştiam sigur că este extrem de eficient.

Ei bine, nu ştiu dacă mă credeţi, dar din ziua aceea femeia nu a mai mirosit niciodată a transpiraţie. Absolut niciodată. Nici după câţiva ani, când, întâlnindu-mă cu ea, nu am simţit nimic anormal. Însă ea m-a întrebat.

– Zi-mi şi mie. Chiar atât de tare miroseam? Te rog să mă crezi că eu nu simţeam nimic. Deodorantul acela chiar e minunat. L-am folosit multă vreme. Acum prefer alte arome, deodorant antiperspirant Gerovital H3 Sensitive şi deodorant antiperspirant Gerovital H3 Fresh. Ar fi trebuit să-mi spuneţi mai devreme, şi mai delicat.

umbrle de la farmec

Da, am fi putut să fim mai delicate, dar la ce am tras noi atâta timp, nu ar fi avut niciun Farmec aşa.

Articol scris pentru proba a doua a competiţiei Spring SuperBlog 2014.

 

Fan Brânză Delaco

Seara iată c-a venit, frigiderul e ticsit

Toată trupa e prezentă, pregătită, competentă

Şi în rafturi aranjată. O arenă îngheţată.

Roşia e chiar la lojă, zici că e dată cu ojă

Aşa pielea îi luceşte, pătrunjelul ameţeşte

Cu mirosul lui sensibil, nu poate fi impasibil

Când usturoiul atacă, împreună cu o ceapă

Ciuperca a leşinat, castravetele bărbat

O susţine prea galant. Aşa e el, nonşalant.

Dar lipseşte cineva, toată lumea o dorea

Cea mai bună, cea mai fină, delicată ca o zână

Blândă, veselă, frumoasă, da e branza cea gustoasă

Unde este, se mirară, toţi din trupă-n astă seară?

fan delaco

O mănâncă iarăşi toată, zise ceapa supărată

Ce ne facem fără ea? O felie de-ar lăsa

Că o facem iar ca nouă, asta nici una nici două.

Şi felia a venit. Era obosită un pic

Imediat fanii legume, au intrat în acţiune.

Pentru că era cam pală, roşia uită de fală

Suspinând de a sa milă, lăcrimând apoi umilă

Din a ei mândră culoare, îi dădu şi ei o boare

rosii cu delaco

Apa minerală toată, se agită dintr-odată

Prospeţimea o suflă, brânza se învioră

Şi zacusca din borcan, preparată la cazan

Ce de brânză îi fu dor, îi sări în ajutor

Şi-i dădu din gustul ei, o aromă, două, trei

Să devină savuroasă, brânza dulce şi gustoasă.

Pătrunjelul aromat, frunzele şi-a scuturat

Şi precum o zână bună, cu bagheta ei în mână

Cu sprijinul tuturor, ce-i săriră-n ajutor

Cu urale şi pancarte, jucă totul pe o carte

Printr-o vrajă să devină, din Cenuşăreasă, zână

Dintr-o brânză oarecare, o făcu Delaco mare.

Întrebarea acum era, de care Delaco ar vrea

DeSenvis

Fiecare ca să fie, mmm… DeSenviş, nebunie

Zise roşia-n extaz, de mână cu-n fir de praz.

DeFamilie noi vrem, zise oul în catren

Ca să meargă la omletă, doar aşa este completă

Şi cu gustul ideal, de-ai să zici că nu-i real

Că atât bunătate poate fi numai în lapte.

E vreau Rucăr ca să fie, unul Neaoş, nebunie

Tradiţional şi bun, îl vreau fraţilor acum

Zice ardeiul cel gras, aşezat pe-un ananas.

mere cu delaco

Însă mărul spuse atunci, eu sunt fruct dar nu mă scuz

Cu brânză mă asortez, şi la Sofia visez

Doar din lapte e făcută, gustul lui îl împrumută

Şi ţi se topeşte-n gură, te atrage şi te fură

Bucuros eşti când îl simţi, niciodată nu-l mai uiţi.

Frigiderul se umplu de urale, se facu

Toţii să fie fericiţi, fani statornici şi uniţi

Pe Sofia o înconjurară, să o sprijine şi afară

După ce gustă din ea, omul clar înţelegea

Că Delaco e chemarea prospeţimii din mâncarea

Sănătoasă, aromată, cu legume asortată

Cu ciuperci, ceapă, ardei, poţi mânca oricâtă vrei

fan branza

sursa imagine

Grijă vei avea mereu, să ai Delaco, că nu-i greu

Şi fan caşcaval vei fi, şi vei vrea în fiece zi

Să îl ai în frigider, du-te fuga după el

Sănătos să fii pe dată, şi familia ta toată

Fericită o să fie, cu Delaco-n farfurie.

Eşti şi tu fan brânză deci? Pune mâna să te treci

Să bifezi aici Imi place. Aşa e că poftă-ţi face?

Articolul a fost scris pentru prima probă a competiţiei Spring SuperBlog 2014.

 

Mă înscriu la SuperBlog

Mă bate un gând să mă înscriu la Spring SuperBlog 2014. Nu ştiu dacă fac bine sau nu, mai ales că prima probă deja publicată nu mă încânta deloc, dar am zis că încercarea moarte n-are 🙂 . Am mai testat SuperBlogul în 2012, când am scris doar la două probe  şi am renunţat. Acum am un pic mai multă experienţă şi poate am să performez mai bine. Aş fi încântată să fiţi alături de mine şi să citiţi ce voi scrie, pentru că voi încerca să-mi pun la bătaie toată creativitatea, ingeniozitatea şi capacitatea de muncă pentru a scrie articole cât mai interesante. Cele mai multe cred că vor fi în versuri. Sper ca sponsorii să aprecieze astfel de articole.

Deci Spring SuperBlog 2014, păzea că vin 🙂