Fara subiect

Sunt incorigibila. Iar am facut acelasi lucru. Am scris un ditamai articolul, si l-am sters, fara ca macar sa-l citesc, sa vad cum suna. Cand era aproape de final am avut brusc senzatia ca nu e bine conceput si l-am sters pur si simplu, fara sa stau nici un minut pe ganduri. Si iar am ramas fara articol, si munca mea s-a dus pe apa sambetei.

Voiam sa scriu despre rutina, rutina zilelor noastre. Poate era un subiect bun dar nu l-am abordat eu cum trebuie. Concluzia finala trebuia sa sune ceva de genul asta:  avand in vedere ca oricum activitatile zilnice nu pot fi schimbate, solutia ar fi  sa invatam sa facem totul cu mai multa bucurie, sa gasim motive de satisfactie in toate maruntisurile pe care trebuie sa le rezolvam pe parcursul unei zile. De exemplu sa nu luam activtatea de a gati ca pe o corvoada, ci ca pe o placere de a face ceva bun si gustos care sa ne bucure simturile. In fine nu stiu in ce masura am putea pune in practica asa ceva, trebuie facut un mare efort pentru schimbarea atitudinii noastre si nu stiu cine are timp si chef de asa ceva. Tocmai pentru ca suntem destul de blazati, nu avem dispozitia necesara  nici macar sa incercam sa schimbam asta. E cam pesimist, nu? De aia l-am sters.

Acum, haideti sa acultam ceva muzica placuta, si sa inchei fara final acest subiect fara subiect. Ar fi trebuit sa aleg o melodie, dar cred ca cel mai bine asculta fiecare ceea ce ii place. Am atasat si o imagine care nu are absolut nici o legatura cu articolul (dar avand in vedere ca articolul nu e de fapt un articol cred ca se potriveste totusi). M-am razgandit, iata o melodie care mi-a bucurat sufletul intotdeauna.

Oameni


Sunt sau au fost tot felul de oameni in viata noastra. Sunt oameni cu care doar ne-am intersectat, fara sa avem vreun contact direct cu ei, sunt oameni cu care am avut de-a face, dar nu ne-au impresionat in vreun fel, uitand de ei destul de repede dupa ce nu i-am mai revazut, si mai sunt sunt si oameni pe care i-am cunoscut mai putin sau mai mult dar care ne-au lasat urme adanci, bune sau rele.

Cred ca despre acestia din urma merita sa vorbim cel mai mult. Si nu neaparat despre cei care ne-au afectat vietile in rau, despre aceia chiar nu merita sa vorbim deloc, trebuie doar sa-i uitam, definitiv. Raman doar oamenii care nu au intrat in viata noastra degeaba, probabil ca au avut un rol, un scop, mult mai important decat poate ne dam noi seama. Ei sunt cei care ne-au fost modele cand eram copii si poate si mai tarziu, ei sunt cei de la care am invatat ca a fi OM e cel mai important lucru din toate, ei sunt cei de la care am aflat cum putem sa fim mai fericiti, ei sunt cei care ne-au marcat poate existenta.

Nici ei nu erau perfecti, cum nu este nimeni de fapt, cu siguranta aveau si ei defecte, dar pentru noi, vis-à-vis de noi, erau ceea ce trebuia in acel moment, atunci cand i-am cunoscut, au picat la momentul potrivit, cand noi poate aveam nevoie de un mentor sau pur si simplu de un sprijin, moral, emotional sau poate chiar material. Poate pentru altii acea persoana nu a reprezentat nimic, poate in fata lor era doar un om obisnuit, pentru ca  nu toti avem aceleasi nevoi, nu toti avem aceleasi afinitati, nu toti rezonam la aceeasi vibratie.

Mai este acea persoana in viata voastra acum? Mai mult ca sigur ca nu. Astfel de oameni, astfel de intalniri, astfel de intamplari nu dureaza o viata, vin si trec, numai ca noi iesim schimbati din aceasta intersectie, mai maturi, mai hotarati, mai bine echipati pentru viata.

Cateodata poti fi atat de marcat de etapa aceea din viata ta, incat sa ajungi sa te intrebi daca a fost un mare noroc ca l-ai intalnit… sau un mare ghinion. Noroc am vorbit pana acum de ce ar fi fost, dar ghinion…? Ei bine da, dupa ce ai cunoscut un astfel de om niciunul din cei pe care ii vei mai cunoaste dupa aceea nu se va mai putea ridica la acel nivel. Asta ti-ar putea afecta oarecum viata, judecata, aprecierea celorlalti, care sunt si ei oameni, au calitati, si nu au nici o vina ca sunt comparati in mintea ta cu cineva care are un loc uimitor de sus  acolo.

Putem iesi de sub influenta unor astfel de oameni? Eu cred ca nu, ne va urmari imaginea lor toata viata, vom dori sa mai fim in compania lor, sa le simtim prezenta de acolo de unde sunt ei. Nu e vorba de dragoste, cred ca nu am fost indragostiti de ei niciodata, ci este un soi de dependenta, de nevoie de a ne simti sprijiniti si protejati de cineva caruia noi ii acordam niste merite cu totul speciale.

Avem nevoie de un astfel de om in viata noastra, iar eu una sunt fericita ca l-am cunoscut. Deocamdata cel putin.

Noptile

Zilele sunt mai … uzuale, mai ordinare ca sa zic asa. Noptile sunt in schimb extra…ordinare. Tot ce faci noaptea e altfel decat ziua. Tot ce simti noaptea parca e mai intens. Lipsa luminii, creaza o atmosfera incerta, nesigura oarecum, pot aparea chiar unele spaime, angoase, stari de melancolie. Poti vedea cu ochii mintii umbre din trecut, poti retrai stari uitate, poti sa suferi sau sa te bucuri pentru ce a fost.

Noptile. De multe ori nu reusim sa dormim. Ori pentru ca este luna plina, ori pentru ca avem unele probleme care nu ne dau pace ori pentru ca suntem indragostiti si ne gandim doar la cel iubit… Se spune ca noaptea e un sfetnic bun. Gandim in liniste, ne facem planuri, rememoram intamplari recente, sau conversatii purtate, care ne-au afectat, si de multe ori acelasi gand sau eveniment il reluam de zeci de ori, incercand sa gasim o rezolvare sau chiar sa schimbam ceva din ceea ce am spus sau am facut, desi stim ca e imposibil. Vorba spusa nu mai poate fi luata inapoi. Efectele ei vor continua sa existe multa vreme si sa afecteze pe cel vizat, si poate indirect si pe altii sau chiar pe noi prin efectul de boomerang. Daca ar aduna cineva toate gandurile unei nopti, ale tuturor, nu ar ajunge memoria tuturor calculatoarelor din lume. Chiar si gandurile unui singur om care nu doarme o noapte de griji sau din prea multa dragoste sunt infinit de multe.

Daca avem posibilitatea sa stam afara undeva intr-un parc sau in propria gradina, efectele noptii pot fi cu adevarat fantastice. Privind cerul plin de misterioasele stele intr-o noapte senina poti fi cu adevarat impresionat. Starea emotionala creata de imensitatea de stele e speciala si unica.  Poate esti tentat sa-ti alegi una dintre ele, ca sa te calauzeasca in viata, cum faceau odinioara oamenii, care erau mai apropiati de natura decat suntem noi acum.

Apoi, noaptea are pentru noi si alte efecte speciale: tacerea adanca plina de sunete si fosnete ireale, lumina alba a lunii, un vanticel racoros, o bufnita zgomotoasa, pot sa te infioare cu adevarat, si sa-ti creeze niste stari emotionale aproape imposibil de reprodus in timpul zilei. E ceva intre mister, atmosfera de basm, poezie, un pic de nesiguranta, care te fac sa nu mai fii acelasi om stapan pe tine din timpul zilei. Poate sa-ti fie un pic teama, sau poate iti poti pierde capul mai usor daca este si persoana potrivita langa tine. Autocontrolul poate fi mai usor ratacit noaptea printre stelele de pe cer sau odata cu fosnetele copacilor.

Noptile iti este dor de dragoste, de emotii, de trairi intense, regreti ziua care a trecut ca poate nu ai facut tot ce puteai ca sa fii tu mai ferici si sa-i faci pe cei din jurul tau mai fericiti. Noptile visezi cu ochii inchisi sau deschisi la zile frumoase si bune, la iubire si intelegere, la emotii si trairi pozitive, la implinirea viselor avute. Avand in vedere ca e ora 1 noaptea nu pot sa va doresc decat noapte buna si vise dulci.

Noapte buna, somn usor

Sapte purici pe-un picior

Sapte si pe celalalt

Sa te traga jos din pat.

Fericirea

Ce este fericirea, de ce suntem uneori fericiti si de ce suntem tristi? Confundam bucuria cu fericirea. Oare e acelasi lucru? Poti fi fericit fara sa fii bucuros in acelasi timp? Se pare ca nu. Esti bucuros ca ti-a intrat salariul in cont, dar poti spune ca esti fericit din cauza asta? Esti fericita ca esti in bratele iubitului tau. Esti si bucuroasa desigur. Greu de facut o delimitare. Poate nici nu exista.

In dex scrie ca fericire = stare de mulțumire sufletească intensă și deplină, pe cand la bucurie scrie ca ar fi sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească sau exaltare sufletească intensă provocată de emoții puternice. Pare cam acelasi lucru. In fine, important nu e neaparat sa delimitam cei doi termeni decat in masura in care ne ajuta sa le intelegem sensul si poate sa incercam sa fim cat mai des asa.

Am mai scris si alta data ca pentru a fi mai fericiti nu trebuie decat sa fim mai atenti la ceea ce se intampla in jurul nostru, sa nu ratam nici o ocazie, sa valorizam tot ce ne-ar putea provoca beatitudinea.

De fapt, ce poate fi aceasta fericire? O sclipire, un moment magic, o senzatie, da, cred ca poate fi tradus si asa, iar ceea ce trebuie spus intradevar e ca fericirea e trecatoare. E doar un moment, o clipa, o stare de multumire sufleteasca cum scrie in dictionar, o stare de moment. Nu suntem capabili, din pacate, sa sustinem aceasta stare prea multa vreme, ne lasam furati, la propriu, poate fi considerat un furt, o mare pierdere, sa lasam sa treaca acea stare si poate sa o inlocuim cu alta, mai putin placuta, mai putin dorita.

Cu alte cuvinte, daca te intreaba cineva daca esti fericit, ar trebui sa te gandesti cate momente din astea magice iti ofera viata ta actuala, si daca sunt prea putine de ce. Poate nu esti tu capabil sa le percepi, sa le simti asa cum ar merita, poate chiar daca ai trai o altfel de viata, mai buna, poate tot nu ai fi in stare sa traiesti mai multe clipe de fericire.

Schimbarea, daca simtim nevoia de una, trebuie sa vina din noi, nu persoanele care ne inconjoara sunt responsabile pentru fericirea noastra, ci doar noi. Nici evenimentele din viata noastra nu ar trebui sa fie unica sursa de fericire. Toti traim si lucruri placute si momente dureroase. Poate daca ar fi sa facem o medie ele s-ar situa la toti cam la aceleasi valori. In schimb unii sunt mai fericiti, altii mai tristi. Diferenta este in noi. Poate nu am fost educati de mici sa traim la maxim astfel de momente, poate ca desi cand eram copii stiam sa facem asta, cu timpul am uitat, si nu a fost nimeni sa ne aduca aminte. Nu stiu.

Oricum, tot ce va doresc este sa fiti fericti cat mai des, cat mai mult, cat mai profund. Fericirea sa va lumineze chipul si sufletul. Eu sunt fericita.