Prima zi de primavara

Am visat la primavara toata iarna. Am visat cand afara era frig de imi taia respiratia, am visat cand pamantul era acoperit de zapada grea, am visat in noptile nesfarsite. Am visat ca va inflori primul ghiocel strecurandu-se pe sub zapada ca sa intalneasca soarele, am visat ca se vor grabi si brandusele de primavara sa scoata capusorul colorat in mov, violet, galben sau alb, am visat parfumul sublim al zambilelor si culorile superbe ale lalelelor.

Primavara simt cel mai mult nevoia sa am contact cu natura, sa admir fiecare fir de iarba, fiecare muguras de copac, fiecare plantuta care reinvie, sa ma scufund in cerul albastru, sa ma las mangaiata de soarele caldut. Primele zile in care se poate sta afara, in care pot face cate ceva, orice, in gradina, imi provoaca o mare bucurie.

Azi e prima zi de primavara, ziua cand noi femeile primim martisoare, zambile, ghiocei si toata lumea ne ureaza o primavara frumoasa. Haideti sa ne bucuram din plin de momentele astea, pentru ca ele aduc cu adevarat simboluri ale primaverii, ale satisfactiei ca totul reinvie la viata, ca e un nou inceput.

Tot un nou inceput trebuie sa fie si in sufletele noastre. Sa visam, sa speram, sa dorim ca acest nou inceput sa ne gaseasca schimbate, mai pregatite ca niciodata sa ne deschidem total in fata a ceea ce ne asteapta in acest nou sezon de viata si de bucurie. Cu siguranta vom fi mai vesele, mai fericite, mai implinite, mai iubite, mai dorite, mai frumoase, si in special mai pline de viata, de dorinta de a trai la maxim tot ce ni se ofera, si de a trai cu adevarat ziua de azi, nu de ieri si nici de maine.

Va urez ca acesta sa fie cea mai frumoasa primavara din toate cele traite pana acum, sa aveti bucurii mai multe decat puteti suporta, sa fiti mai frumoase si mai luminoase ca insasi primavara.

Daca aveti gradina si vreti un bun pret pentru seminte de floarea soarelui gasiti pe covera.ro. Tot acolo sunt si utilaje de gradina care va vor fi de mare ajutor.

Despre minciuna

Exista minciuni si minciuni, dar exista numai mincinosi. Minciunile pot fi inofensive, pot fi necesare, pot demonstra o diplomatie pozitiva sau pot fi adevarate bombe cu ceas care vor exploda mai devreme sau mai tarziu. In schimb cei ce sunt numiti mincinosi sunt o categorie unica, aparte de oameni, care mint precum respira, motivele pentru care o fac fiind cam aceleasi.

Sa vorbim mai intai despre minciuni. Orice om spune mai devreme sau mai tarziu o minciuna, sau pur si simplu ascunde un adevar. Suntem fiinte sociale, traim intr-un mediu de oameni diferiti, avem contacte cu persoane de diferite genuri si tipuri, incepand cu familia, colegii de serviciu, vecinii, prietenii, etc. Se intampla relativ frecvent sa nu putem spune tot adevarul in convorbirile noastre cu ei. Poate pentru ca acest adevar ar jigni, sau macar ar deranja pe celalalt. Sau pentru a ascunde niste actiuni pe care nu vrem sa le stie toata lumea, cel putin nu in acel moment. Poate pentru ca nu vrem sa ne laudam cu anumite realizari sau talente pe care le avem. Sau in cel mai neplacut caz posibil sa protejam o persoana draga de o veste extrem de trista de genul ca ea sau altcineva apropiat ar fi bolnav incurabil. Minciunile spuse pentru a proteja pe cineva cred ca sunt cele mai frevcente. Sunt scuzabile astfel de minciuni? E bine sa continuam sa le spunem? Eu zic ca da, dar trebuie sa avem mult discernamant si sa alegem corect momentele in care chiar trebuie sa o facem, si sa nu cadem in greseala de a le considera pe toate scuzabile si a continua sa mintim iar si iar.

Trebuie sa ne gandim ca nici reciproca nu e foarte avantajoasa. Incercati sa spuneti timp de cateva zile de exemplu numai si numai adevarul si o sa constatati rapid ca e aproape imposbil de trait asa. Cu cat aveti de-a face cu mai multi oameni cu atat devine mai dificil sa fii permanant 100% onest si cinstit. O sa trebuiasca sa jigniti multa lume, sa ii spuneti sefului in fata ca e un dobitoc, sotiei ca s-a cam ingrasat, sotului ca nu mai are performantele de alta data in pat, etc. Credeti ca e bine? Mai mult ca sigur nu.

Apoi sunt minciunile non sens, spuse de dragul de a fi spuse, sau cu scopul de a deruta pe cineva, minciunile spuse cu scopul de a face rau. Este evident ca acestea nu pot fi niciodata scuzabile, iar persoanele care fac asta sunt de o calitate si o educatie indoielnica, si e cel mai bine sa fie evitate de ceilalti.

Dar ce ne facem cu mincinosii? Ei sunt o categorie aparte de oameni care nu pot trai fara sa minta. Majoritatea acestor oameni spun minciuni cu unicul scop de a se lauda. Denatureaza cam tot ceea ce li se intampla sau au de relatat cuiva, sau inventeaza efectiv situatii, in asa fel incat ei sa iasa deasupra cumva, sa para altcineva decat sunt cu adevarat, mai buni, mai destepti, mai atractivi, etc. Nu stiu care e psihologia acestui fenomen dar sunt convinsa ca aceasta ”boala” a fost capatata in copilarie, iar respectivii nu se vor schimba niciodata. Totodata, mincinosii pot minti pentru a atinge diverse scopuri materiale, pentru o evolutie rapida in societate, pentru a-si face relatii, si in final pentru a acoperi alte si alte minciuni spuse de ei. De fapt aceasta ”boala” se impleteste deobicei cu alte defecte de caracter precum: rautatea, invidia, ignoranta, infidelitatea, dorinta de inavutire rapida si fara munca.

Problema principala care apare cand ai de-a face cu o astfel de persoana (face parte din familie de ex.) este aceea ca nu stii ce sa mai crezi din tot ceea ce spune, ce parte din ceea ce iti relateaza e adevar si ce parte e minciuna, pe ce te poti baza din ce spune si pe ce nu. Se ajunge inclusiv, ca in parabola cu ciobanul si cu lupul, ca atunci cand spune si el adevarul odata sa nu-l poti crede sub nici o forma.

Ce ne facem cu ei? Chiar nu stiu. Daca nu putem sa-i evitam e destul de dificil de convietuit cu ei. Poate ar trebui sa ne implicam cat mai limitat in relatia cu ei, pentru ca orice apropiere cu astfel de oameni poate fi dezastruoasa.

Tot despre prietenie si iubire

Cred ca ar mai fi de discutat  la acest capitol o singura  posibilitate. Posibilitatea ca iubirea sa evolueze la nielul maxim posibil, impletindu-se cu o prietenie adevarata. De fapt iubirea are si ea niste faze de evolutie. Poate incepe cu o prietenie sau sa fie o puternica dragoste la prima vedere, apoi apare faza de maxim cand iubirea e efectiv traiata de cei doi, iar in final ori se stinge ori evolueaza intr-o faza superioara.

O astfel de evolutie superioara e rara si speciala. E greu de crezut ca se poate intampla la varste fragede, fiind specifica mai mult celor maturi, atat ca varsta cat si ca gandire.  Aceasta presupune pentru cei implicati un nivel profund de intelegere a sensului iubirii, o experienta de viata bogata, o deschidere totala.

Ce inseamna de fapt aceasta transformare? Acceptarea ideii ca iubirea nu poate sa doreasca altceva decat binele total al celui iubit, indiferent daca acest bine este si in avantajul propriei persoane. Fara ingradiri, fara limitari, fara obligatii de nici un fel. Nu mai exista gelozie, nu mai exista posesiune, iubirea incepand din nou sa semene cu prietenia initiala, dar mult mai profunda.

Apare in acest caz o afectiune fara limite, o iubire care nu e neaparat fizica, mai degraba spirituala. Exista desigur si atractie fizica si dorinta, dar nu aceasta este baza, se poate chiar si fara ea. Insa, apropierea intre cei doi, intelegerea celuilalt, dorinta de a-l vedea fericit sunt mult mai puternice si profunde.

Ideal este ca cei doi sa simta la fel, sa inteleaga ca asta e unica evolutie pozitiva a iubirii, pentru ca de fapt totul evolueaza, nimic nu ramane la fel, inclusiv iubirea. Poate e doar o utopie, dar eu sper si cred ca pot exista si astfel de oameni si astfel de iubiri.

Prieten sau iubit?

Poate aparea si o asemenea dliema in viata unei femei singure. Am scris intr-un articol anterior ca prietenia dintre un barbat si o femeie poate fi reala si foarte dorita si apreciata de ambii. Nivelul de intelegere reciproca poate fi mult superior celui dintre doua prietene sau doi prieteni.

In ziua de azi, datorita timpului liber limitat, foarte multe astfel de prietenii se leaga tot pe internet desfasurandu-se cu predilectie pe messenger, avantajul principal fiind acela ca, astfel, cei doi prieteni pot vorbi aproape zilnic, printre problemele curente, gasind mereu 10-15 min pentru a comunica. Tot din cauza timpului sau a altor retineri se intampla ca cei doi nici macar sa nu se intalneasca fizic multa vreme dupa ce prietenia lor a devenit efectiva.

Pe de alta parte se pot lega prietenii cu un coleg de serviciu, de exemplu, existand intre cei doi afinitati evidente si o buna intelegere. Si in cazul asta sunt avantaje, fiind multe ore pe zi impreuna exista timpul necesar pentru a discuta si a se sprijini reciproc.

In toate cazurile de astfel de relatii, lucrurile pot insa evolua imprevizibil. Linia de demarcatie intre o mare prietenie si o mare iubire e extrem de subtire, aproape invizibila. Atat de usor poti aluneca exact acolo unde nu ti-ai propus, incat, privind in urma, chiar nu realizezi cand s-a intamplat asta de fapt. Singurul aspect fara de care acest lucru nu se poate intampla este atractia fizica. Daca aceasta nu exista, relatia va ramane la stadiul de prietenie.

Dar ce ne facem cand, de exemplu, la un moment dat simtim ca lucrurile evolueaza cu ”prietenul nostru din umbra” de pe messenger, chiar fara sa-l fi vazut vreodata. Curios, atractia poate functiona chiar si asa, in cazul asta fiind una mai mult mentala, intelectuala decat  fizica. L-ai vazut desigur macar intr-o poza, stii in mare cum arata, dar de cunoscut il cunosti mult mai bine mental si  emotional. Retinerea de a va intalni, poate proveni insa din faptul ca el nu este liber, stiti amandoi ca nu are ce-ti oferi, si tocmai pentru ca el tine la tine nu vrea sa te faca sa suferi.

Ce faci in cazul asta? Iei totusi decizia sa te intalnesti cu el? Daca da, e cam evident ce va urma. Te vei indragosti pana peste urechi si vei suferi. Si sunt sanse mari sa iti fie greu inclusiv sa te intorci la stadiul de prietena, deci vei pierde tot.

Bun, nu trebuie sa se intample neaparat asa, el poate fi liber, prietenia voastra se poate transforma intr-o mare dragoste care sa te faca mai mult decat fericita sau poate sa ramana la stadiul initial.

Parerea mea, daca aveti un astfel de prieten, valorificati tot ce e posibil din prietenia cu el, ajutati-va reciproc cu un sfat si o vorba buna atunci cand va este greu. O prietenie poate fi mai de durata si cateodata chiar mai valoroasa ca o iubire. Succes.