Emotii

Se apropie. Simt ca e pe aici pe undeva. E ca o vraja. Ma atrage irezistibil desi nu stiu exact unde e sau cum e. Stiam cum e, dar am uitat pentru ca nu m-a mai vizitat de mult. M-a mai atins cu aripa ei diafana dar poate nu am fost eu pregatita sa o primesc, ca s-a retras speriata si apoi m-a ocolit. Ea nu accepta compromisuri,  trebuie sa i te deschizi in intregime, te vrea a ei cu fiecare celula, cu fiecare gand, cu fiecare respiratie, cu fiecare bataie de inima, nu exista cale de mijloc, ori i te dedici cu toata fiinta ori va disparea si cine stie daca se va mai intoarce vreodata.

Stiu ca va veni curand, o percep cu toate simturile, o vad cu ochii mintii, o miros cu narile dilatate, o aud in gand, o pot atinge desi nu e langa mine, imi deschid bratele ca pentru o imbratisare infinita. Sigur va veni, pentru ca acum sunt cu adevarat pregatita pentru ea. Se indreapta spre mine, iar in drumul ei se aseamana cu un stol de pasari in zbor visand la tari calde si insorite, cu un camp de flori mirosind a parfum greu sub soarele arzator, cu un val inspumat de la malul marii care te mangaie bland si cald, cu surasul minunat al unui copil.

El a trimis-o spre mine, iar atunci cand va ajunge imi va umple toata fiinta, imi va deturna fiecare gand, imi va infiora toate simturile sub atingerea ei, apoi se va multiplica, va creste enorm capatand mii de nuante noi si se va intoarce spre el cuprinzandu-l. Si cand vom fi in final amandoi, unul langa altul, suflet langa suflet, inima langa inima ne va proteja si ne va incorjura ca o aura care va creste mereu si mereu si va cuprinde incet tot ce ne inconjoara, locuri, fiinte, ganduri, emotii, sentimente….

Dilema

Ai peste 40 de ani. Care este cea mai buna metoda sa-ti faci cunostinte noi din randul barbatilor? Cele mai sfinte metode sunt tot cele clasice, sa ii cunosti in mediul in care te misti (serviciu, vecintatatea locuintei tale, scoala copiilor, etc) sau sa iti faca cunostinta cineva apropiat. Astea sunt cele mai sigure metode, dar toal nepractice in ziua de azi.

Mai ramane o a treia metoda, retelele de socializare, cu avantajele si dezavantajele aferente. Avantajele se stiu… poti avea acces la un numar mare de profile de utilizatori de varsta si conditia ta si ai de unde alege. Cand vine insa vorba de dezavantaje apar o multime de nuante.

In primul rand ca sa iti fie vizualizat profilul si sa ai sanse sa cunosti pe cineva trebuie sa-ti pui poze. Ai peste 40 de ani, esti o femeie realizata profesional, te cunoaste destul de multa lume, colegi, prieteni mai vechi sau mai noi, cunostintele fostului sot, etc. Nu prea da bine pentru tine si imaginea ta ca mare parte dintre ei sa te vada acolo… in cautare de barbati. Apoi, daca te hotarasti totusi sa pui poza, ce fel de poza sa fie. Daca e una banala, stearsa nu are nici un efect, daca alegi una ceva mai sexi (nu dezbracata desigur) esti asaltata de persoane de toata varstele cu tot felul de propuneri. Sa zicem ca gasesti calea de mijloc si incepi sa discuti cu diversi pe chat.

Faci o selectie si ai o lista de persoane care cat de cat se incadreaza in ceea ce doresti tu. Acum abia incep surprizele, majoritatea sunt casatoriti, desi spun ca sunt celibatari si vor doar o aventura sau in cel mai fericit caz o amanta mai de durata. Cum nu te pretezi la nici una dintre cele doua variante ii excluzi.  Apoi mai e categoria celor cu nasul pe sus. Arata binisor si/sau au ceva venituri si au senzatia ca sunt masculi feroce carora trebuie sa le cada la picioare orice femeie. Le faci vant si la astia. Si mai sunt cateva categorii pe care musai le excluzi: categoria ratatilor, dezamagitilor, vulgarilor, misoginilor, mincinosilor, etc. Cand ai terminat cu toate astea nu ramane mai nimic.

De regula, cand incepi o convorbire pe chat, simti din primele cuvinte daca ai vreo afinitate sau nu cu acea persoana. Cele mai multe conversatii sunt extrem de banale si incadrate intr-un tipar evident: cum te cheama, cati ani ai, cu ce te ocupi, casatorit/a, ai copii, etc. Sunt oarecum utile si conversatiile astea, te ajuta la triere, dar nu te inspira cu nimic.

Adevaratele conversatii sunt cele neincadrate in nici un tipar, cele care curg de la sine, in care rezonezi usor si frumos cu celalalt si ai senzatia dupa o jumatate de ora ca va cunoasteti de o viata. Sunt rare astfel de situatii, poate chiar unice…. Si sunt mari sanse sa iasa ceva in final. Daca nu o mare iubire, macar o mare prietenie (poate mai valoroasa ca prima).

Dar ce te faci, cand dupa o astfel de conversatie care te umple de emotii si sperante, afli ca d-lui e bine merci casatorit. Din nou intervine liberul arbitru, trebuie sa decizi: continui sa discuti, ii dai id-ul de messenger, nr. de telefon sau gata, intrerupi tot. Daca continui risti sa te indragostesti, daca intrerupi risti sa pierzi sansa de a cunoste un OM care sa aiba poate un rol important in viata ta.

Si pana la urma ce e asa rau in a te indragosti de cineva, fie el si insurat. Ai peste 40 de ani, nu mai ai chiar o viata inainte, a inceput sa te doara undeva de ce spune lumea despre tine (dovada faptul ca ai pus poza pe site), sansa de a te indragosti la varsta asta, de a avea de cine sa te indragostesti de fapt, e aproape unica, asa ca sfatul meu e… PROFITA DE TOT CE ITI OFERA BUN SI FRUMOS VIATA.

Si mai e un risc, acela de a deveni dependenta de astfel de situri.E cea mai grava problema din toate. Si vine dintr-un fapt atat de omenesc, speranta, speranta de a gasi mereu pe cineva si mai bun, si mai potrivit pentru tine, pe acel cineva la care ai visat toata viata. Sunt persoane care stau cu anii pe aceste situri de socializare, ii gasesti peste tot, cu acelasi id sau cu altul, sunt mereu online, nu se pot dezlipi de ele. Deja incepe sa semene a dependenta si devine periculos, in loc sa-ti traiesti viata, lucru care se intampla ACUM, tu cauti si astepti mereu si mereu altceva.

Eu

Sunt doar o femeie obisnuita. Dar sunt Femeie, asta ma face deosebita. Faptul de a fi constienta de feminitatea mea si a o putea folosi si dezvolta. Urasc singuratatea dar imi prieste mie si feminitatii mele. De cate ori am redevenit singura m-am regasit si am ajuns sa fiu mai feminina si mai atragatoare. Barbatii ma priveau alfel pe strada, in magazine, etc iar femeile la fel, diferita era doar tenta, barbatii cu admiratie si femeile cu invidie. Diferenta fata de inainte nu consta  de fapt decat in atitudine. Este atitudinea de femeie libera, stapana pe ea si pe destinul ei, nu dependenta de altul. Acum stiam ca daca sunt atrasa de un barbat mi-l pot permite, ca sunt singura si pot alege.  Nu fac apologia singurataii, o urasc cum am spus mai sus, dar trebuie sa recunoastem ca are avantajele ei.  Ai timp mai mult pentru tine, faci mai multe pentru aspectul tau, pentru frumusetea ta, esti mai putin stresata, etc. Am fost casatorita de doua ori si am avut si cateva relatii. S-au terminat toate, nu au fost pe viata, dar am fost fericita in fiecare dintre ele, dar si nefericita. La fel ca o femeie care traieste toata viata cu sotul ei ales in tinerete. Poate mai mult chiar, pentru ca langa  fiecare partener, fericirea si nefericirea au avut sensuri diferite, manifestari diferite, intelesuri diferite, care m-au ajutat sa ma dezvolt, sa ma schimb, sa nu raman la fel raportandu-ma la acelasi om mereu. M-am schimbat mult cu fiecare relatie, iar acum la peste 40 de ani cred cu tarie ca pot fi femeia ideala pentru orice barbat, tot ce conteaza e sa il pot iubi, sa merite sa fie iubit, si va avea tot ce si-a dorit vreodata la o femeie, emotie, grija, afectiune, tandrete, dulceata, pasiune, dorinta… nu neaparat in ordinea asta.