Cuvinte, cuvinte

Ma uit in urma pe blog, cat de multe cuvinte s-au adunat…. Daca rasfoiesti pur si simplu postarile fara sa dai importanta continutului frazelor, dai de tot soiul de cuvinte: iubire, emotie, sentimente, dragoste, dar si ura, invidie, rautate, etc. Acum citind asa alandala mi-a sarit in ochi urmatoarea combinatie de cuvinte: inseala, gandim, sex, stins, hrana, emotii, aripi. Am gasit si un cuvant scris gresit cu ocazia asta… si l-am corectat.

Ce incarcatura duc cu ele cuvintele! Chiar si asa citite fara noima tot iti induc anumite stari mentale. Daramite asezate frumos in fraze curate si elegante. Nu stiu ce forma a cuvantului e mai de impact, cea scrisa sau cea vorbita? Nu m-am gandit niciodata la asta. Cred totusi ca cea vorbita ar trebui sa fie mai puternica pentru ca e insotita de ton, de mimica si gesturi care ii dau mai multa forta. Dar are si dezavantajul de a putea fi intrerupta, sa ii lipseasca cursivitatea si sa-si piarda poate din continutul de ansamblu. Pe cand cea scrisa, daca e mestesugit bagata in fraze, si are o fluenta, o continuitate, te prinde, te acapareaza si te poate influenta poate mai puternic.

Ce bine ar fi pentru noi oamenii daca am putea sa folosim fata de semeni numai cuvintele frumoase, numai vorbele pline de bunavointa. Sa facem complimente, sa laudam, sa incatam pe cei din jur cu dulceata vorbelor noastre. O vorba buna spusa cuiva din inima nu se uita niciodata. Eu cel putin imi aduc aminte mereu de anumite lucruri care mi s-au spus de-a lungul timpului. Atat cele binevoitoare cat si cele neplcute. Pentru ca, din pacate, nici acestea din urma nu se uita. Si dor. La fiecare reamintire.

Cum ar fi fost viata noastra fara cuvinte? Extrem de greu de imaginat. Poate mai simpla si mai buna, sau mai simpla si mai insipida. Mai complicata nici intr-un caz. N-ar mai exista carti, ziare, bloguri, teatre, ar fi muzica dar numai instrumentala, dar cat de tare ne-ar emotinona…. cand emotiile vin pe un canal mai ingust vin cu mai multa forta de impact.

Mi-ar place sa traiesc o zi intr-o lume fara cuvinte, sunt convinsa ca m-ar schimba o astfel de experienta definitiv. Calugarii sunt cei care experimenteaza astfel de stari, facand un juramant al tacerii. Ati incercat vreodata sa va impuneti sa nu vorbiti o anumita perioada de timp? Ei bine eu am incercat. E o experienta cu totul si cu totul speciala. Introspectia devine mult mai puternica, esti mai atent la ceea ce simti, ramai doar tu si cu tine. Iar dupa, cand reincepi sa vorbesti, cuvintele spuse au cu totul alt impact, cei din jur le asculta cu mai multa atentie si le dau alta valoare.

Haideti sa ne facem o lista de cuvinte sau expresii care merita spuse si sa le adresam zilnic celor dragi. Lista mea ar suna cam asa: multumesc, ma bucur, te iubesc, te felicit, iti doresc, ce frumoasa esti, ce bine arati astazi, bravo, fii fericit, ai grija de tine, sa fii sanatos, cu multa placere, ce pot face pentru tine, mi-e dor, etc.

V-ati inselat partenerul?

Nu va speriati… nu vreau sa-mi raspundeti. Vreau doar sa discutam putin despre unele aspecte legate de inselarea partenerului sau a partenerei, cauze,  explicatii, existenta unei inclinatii spre a insela, etc.

Daca e sa asculti parerea unui grup de barbati e foarte posibil sa tragi concluzia ca ”toate femeile sunt curve” si ca isi inseala barbatii pe capete. Daca te iei dupa parerea femeilor in general, o sa ai surpriza sa afli ca ”toti barbatii e porci” si ca ei inseala pe rupte cu oricine le iese in cale… femeie sa fie.

In  realitate adevarul e la mijloc, barbatii inseala cu femei si invers. Deci lucrurile sunt cam la egalitate. Dar de ce se intampla asta? Daca ar fi sa incepem cu originile omului, poate ar trebui sa ne gandim ca el nu este facut sa fie monogam… stiti voi chestiile alea cu perpetuarea speciei, cu gasirea de catre femela a masculului cel mai tare din parcare care sa ii faca faca copii cei mai sanatosi si mai adaptati.

Apoi ar mai fi treaba cu fructul oprit. De mici copii ne atrage intotdeauna si fara gres exact ceea ce nu putem sa avem, ceea ce nu ne e cuvenit noua, iar ceea ce aveam deja reprezinta doar jucaria uitata si aruncata sub un pat. Nu suntem vinovati ca asa suntem, ca avem aceste gene, ca dorinta de ceva nou e atat de incitanta pentru noi toti indiferent de sex si varsta.

Dar din fericire intervin dragostea si sentimentele, care fac sa se atenueze pana la disparitie cele de mai sus. Asta cata vreme iubirea e la apogeu, dorinta e arzatoare, tandretea e la putere si uitam ca exista si alti  barbati sau femei pe acest pamant. Dar cat tine iubirea? De cele mai multe ori pana ne casatorim si apar copii. Probabil ca tot in genele noastra e scrisa si asta… care e in final scopul tuturor sentimentelor fata de sexul opus? Tot perpetuarea speciei. Nu sunt sarcastica sunt doar realista.

Dar, totusi suntem deosebiti de animale, suntem fiinte evoluate, simtim, gandim, si ar trebui sa avem mai multe pretentii de la noi. Putem fi fideli unei relatii conjugale, chiar cand iubirea s-a mai stins, putem fi corecti fata de celalalt si fata de noi insine, si multi reusesc sa faca asta pe tot parcursul vietii lor, avand o constiinta puternica care nu prea ii lasa slobozi.

Dar exista totusi o categorie de oameni care efectiv nu se pot abtine. Asa au vazut poate in familia lor, sau pur si simplu asa sunt facuti, sunt genul de fustangii sau femei usoare. Oricat si-ar iubi partenerii, acestia nu se pot abtine sa nu faca ravagii in stanga si in dreapta, iar apoi vin acasa cumintei ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Din pacate nu pot fi schimbati, asta e materialul din care sunt facuti si gata.

Apoi e patura cea mai groasa a oamenilor, care au o constiinta, au o familie frumoasa la care tin enorm si nu calca pe bec decat in situatii cu totul speciale. Ori sunt serios neglijati acasa, ori altcineva le face avansuri insistente, ori pur si simplu li se iveste odata o ocazie perfecta si n-o pot refuza. Tocmai pentru ca nu si-au inselat niciodata sotul sau sotia, e foarte posibil sa nu rateze acea ocazie, curiozitatea si dorinta de altceva acumulate in timp fiind mult prea puternice.

Apoi oamenii se mai si indragostesc, din pacate de altcineva decat cel de acasa, de multe ori existand si aici cauze emotionale provenite tot din relatia de cuplu. De aici vin de cele mai multe ori divorturile, pentru ca o persoana inselata doar odata chiar daca afla poate ierta (sau nu), dar cand e vorba de sentimente nu cred ca le poate cineva sta in cale.

Acum lucrurile par sa se mai fi schimbat, conceptul de familie nu prea mai are aceeasi valoare, exista tot felul de alte variante de a trai in doi, genul de relatie deschisa care pare a fi la moda. Poate e mai adaptata felului nostru de a fi, al oamenilor, dar e greu de acceptat pentru marea majoritate dintre noi. Voua vi se pare rezonabil sa aveti o astfel de relatie cu partenerul vostru de viata?

GAND INTENS

Dedicatie speciala de la Adrian pentru mine (sa va spun un secret: noi doi nu ne cunoastem personal).

Stii unde sunt?….la mare.

Stii ce ma bate?…vantul.

Dar stii ce ma doare gandul,

Ca nu pot fi ca vantul,

Ca sa te-mpresoare,

Cu parfumul meu de mare,

Si sa-ti aline gandul?

E inutil chiar si cuvantul….

Si ma gandesc cum oare,

Sa te aduc la mare,

Sa te aduc cu vantul,

Sa te doresc macar cu gandul….

Adrian P

Insomnii

Nu pot sa dorm si nu stiu de ce. Am dat vina de-a lungul timpului pe tot soiul de probleme, dintre care in primul rand stressul. Probabil ca asa este, cand am nemultumiri gandurile sunt mai greu de controlat, starile emotionale mai puternice, supararile mai adanci si atunci somnul fuge datorita mintii agitate. Dar, curios, si cand imi e prea mult bine, cand sunt fericita se intampla cam la fel, decat sa dorm prefer sa ma gandesc la ceea ce am trait si simtit pana in acel moment, si iar imi dau peste cap somnul. Cand am zis ca prefer…. de fapt nu e chiar asa, mintea mea ia decizia asta, eu as vrea sa dorm ca stiu ca altfel o sa fiu prea obosita a doua zi, dar nu prea am de ales, ea, mintea, e mai puternica ca mine.

Azi noapte a fost cam la fel. Nu prea am dormit, poate am atipit, baiatul a fost si el agitat, ne-am foit amandoi in pat toata noaptea. Si daca tot nu am dormit atunci m-am gandit la mine, la viata mea, la situatia mea actuala, la emotiile traite recent, sau pe care as vrea sa le traiesc. Sau invers, m-au cuprins gandurile despre toate astea si nu am putut sa mai dorm.

Cred ca problema principala a femeilor in general este aceea ca nu prea stiu ce vor. Fiind puse in situatia sa aleaga, mai ales cand varietatea optiunilor este semnificativa, sunt intr-o mare dilema. Atunci cand viata lor e pe un fagas clar, evident nu sunt probleme de genul asta. Ele stiu ca acela este drumul si nu se prea abat de la el. Sunt in stare sa tina drumul drept o intreaga viata, sunt constante si hotarate.

Dar cand ajung sa fie la rascruci este altceva. Motivatia lor interioara cand se decid totusi asupra unei variante este dificil de inteles de altcineva. Cateodata chiar si de ele insele. Argumentele lor sunt de cele mai multe ori emotionale. In functie de ce simt in acel moment, in functie de ce semnale le da chiar si corpul lor, de varsta, de dorinta de exemplu de a fi mama, cu orice pret cateodata.

Ele simt altfel trecerea timpului. Perioada fertila e mai scurta decat la barbati. Poate de aceea ele simt nevoia sa traiasca mai … eficient, sa simta mai mult, sa piarda mai putin din timpul ramas. Totul se invarte pana la urma in aceasta zona… a sexualitatii, a iubirii, a sentimentelor, apoi vorbim de cariera si profesie, de situatie materiala, de alte aspiratii.

Femeia ramasa singura, la maturitate fiind, are de obicei mai multe variante. Poate cunoaste mai multi barbati. Poate unul dintre ei o vrea cu adevarat pe viata. Poate cu altii ar putea avea doar o relatie de moment dar plina de incarcatura emotionala. Poate decide sa ramana singura si sa se intalneasca cu cine ii place fara sa fie cineva permanent in viata ei. Sau poate decide sa incerce din nou o relatie adevarata, stabila, in cadrul careia sa se simta protejata si in siguranta. Nevoia de protectie este extrem de puternica la femei si de multe ori argumentul asta este hotarator. O femeie alege de cele mai multe ori prima varianta cand ultimele tentative de relatii au esuat, si nu prea mai are incredere ca-l va gasi pe el, acela care cu adevarat sa o merite.

Sunt convinsa ca o femeie in aceasta situatie nu e decisa, nu stie ce vrea, iar cursul evenimentelor va fi cel care va dicta in final. De cine se va indragosti, asta de fapt va conta pana la urma. Asta o va determina sa faca alegerea, care poate se va dovedi gresita, care poate o va face sa sufere. Din nou. Si daca greselile se vor repeta, suferintele vor reveni, atunci e posibil ca la un moment dat chiar sa decida ca nu se va mai lua dupa sentimente si va alege alte criterii cum ar fi situatia materiala, sau alte avantaje pe care i le-ar putea oferi cineva.

Dar pana la urma de ce trebuie sa fugim de suferinta? Ce e asa rau in a suferi? Ca sa suferi trebuie sa ai dupa ce. Daca suferi cu adevarat inseamna ca inainte de asta ai trait momente sublime, ai iubit cu pasiune si ai fost iubita la fel. Asta inseamna ca ai amintiri valoroase, ca ai nostalgii dulci, ca ai trait cu adevarat. Nu va spun lucruri noi, sunt absolut convinsa de asta. Ci doar le spun in felul meu, va readuc aminte de ele, poate ating o coarda sensibila pe ici pe colo. Eu insumi sunt o coarda sensibila care vibreaza foarte usor la cea mai fina atingere. Si asa sunt toate femeile. Voi barbatii nu trebuie decat sa aveti grija de ele. Si nu o sa va para rau.