Hai la Doctor Deco

Cred că sunt un pic bolnavă, nu înțeleg ce s-a întâmplat

Sigur nu am luat otravă, n-am mâncat ceva stricat

Dar sunt tristă și mă doare, e prea rece peste tot

Delicată-s ca o floare, și zău, nu mă doare-n cot.

Trebuie să merg la doctor, leacul bun ca să mi-l dea

Și să aflu care factor, e vinovat de starea mea.

Poate că-mi lipsește râsul, veselia s-a pierdut

Mai că mă apucă plânsul, umorul mult mi-a scăzut.

Am ajuns la Doctor Deco, să mă sfătuiască deci

Cum să fac să învii iară, să nu mai am ziduri reci

Când stăpânii o să vie, din concediu de la Greci.

shop_logo1

“Doctore vreau o rețetă, iute bine să mă fac

O să fac și-o piruetă, dacă-mi dai ceva de leac”.

“Draga mea căsuță tristă, am remedii pe ales

N-o să mai plângi în batistă, şi o să te scap de stress.

Shabby chic ţie îţi lipseşte, şi vintage poate un pic

Banalul îţi prisoseşte, eclectic nu ai nimic.

Din analize rezultă, că eşti sănătoasă tun

Dar la mine tu ascultă, ce am să îţi zic acum

Doar cu micile efecte, pe care ți le acord

Vor fi foarte evidente, plusurile de confort.

 

O veioză ar fi bună, je suis une lumiere

Şi o să-ţi facă lumină, precum soarele pe cer

Toţi or să se minuneze, de aşa obiect sublim

Colţul o să-ţi radieze, zâmbetul îţi va fi deplin.

veioza-rosie1

Îţi prescriu şi nişte perne, cu aplicaţie de flori

Canapelele prea terne, or să-ţi dea de acum fiori

Şi primăvara visată, chiar acum se va împlini

O poiană minunată, sufrageria-ţi va fi.

perne flori

Şi apoi în loc de pastile, eu  un ceas ţi-aş pregăti

Ce-ţi va transmite iubire, la ore când vei privi

Este atât de romantic şi atât de inspirat

Încât o să îţi dea aripi, şi-o să te-apuci de cântat.

ceas inimi

Şi cum a ta vocea este, ca de măgar răguşit

O găină de poveste, pentru tine am pregătit

Să cotcodăcească pare, să te-anunţe c-a făcut

Un ou, pentru ea cam mare, dar e din pluş. Și-a tăcut.

gaina

Şi ca ultimă reţetă, un cuier ţi-ar trebui

Şi o să devii vedetă, oricine l-ar folosi

Va zâmbi că este funky, o mustaţă îmitând

E făcut din lemn de mango, vesel hainele purtând.

cuier mustata

Eu zic să le iei acasă, să le aşezi unde tu crezi

Că durerea te apasă, până ce vezi stele verzi.

Şi o să îţi fie bine, iarăşi veselă vei fi

Fără să investeşti în tine, mai mult decât ar trebui

Şi o să fii fericită, musafiri când vei avea

Când cu piesele vedetă, pe toți îi vei bucura.

Pentru că tu ești “acasă”, locul sfânt și mult iubit

Trebuie să fii frumoasă, rolul să-ți fie împlinit

Zâmbetele să se nască, și un sentiment cosy

Armonia să înflorească, în cei ce te-or locui”.

Aceste minunate decorațiuni interioare pot fi găsite și în  magazinul fizic din Str. Blănari nr. 12, București.

Articol scris pentru cea de-a patra probă a competiției Spring SuperBlog 2014.

Locul numit acasă

Câtă emoție presupune pentru oricine achiziționarea unei locuințe… Câte visuri se leagă, de cele mai multe ori, de casa în care îți dorești să locuiești o viață întreagă. Câte speranțe, câtă așteptare, mai ales pentru cei tineri, aflați la început de drum, drumul vieții lor. Toate visele lor au legătură cu dorința de a avea propria casă. Aceasta dându-le posibilitatea de a-și  întemeia, în adevăratul sens al cuvântului, o familie, de a avea copii, pentru care să aibă cele mai bune condiții de a-i crește mari, de a-i ajuta să își termine școala, ca să își ia apoi zborul din cuib spre propria viață. Dar și atunci căminul lor, al părinților, va deveni locul de vis pentru nepoți, locul unde aceștia vor asculta poveștile bunicilor, refugiul și apărarea de tot ce îi rănește sau îi doare.

Nu există planuri făcute de doi tineri care să nu fie legate și de un cămin, un loc numit atât de emoționant… acasă. Nu există acasă dacă nu ai locul tău, casa ta, oricât de mică, nu există acasă decât acolo unde tu ai investit, tu ai ales, tu ai construit, unde ți-ai făcut un cămin cald și primitor.

Dar procesul de achizitie al unei case nu este tocmai simplu. Iar obținerea celei mai bune oferte, este extrem de importantă. Cei mai mulți prieteni de-ai mei au apelat la o agentie imobiliara pentru a putea vizualiza într-un termen cât mai scurt cât mai multe proprietăți, pentru a putea apoi alege în cunoștință de cauză. Chiar și eu, când mi-am cumpărat anul trecut apartamentul în care locuiesc acum, am apelat la o agenție imobiliară. Deși am încercat să găsesc și singură apartamente scoase la vânzare, și chiar am și văzut câteva, tot o ofertă a unei agenții a fost cea mai bună pentru ceea ce aveam eu nevoie. Astfel, am reușit să-mi cumpăr apartamentul visat, la un preț extrem de rezonabil, exact în centrul orașului, foarte aproape de școala băiatului, și având în apropiere tot ceea ce am nevoie, de la piață, magazine, bănci, și toate instituțiile importante, în așa fel încât să nu pierd nici timpul și nici benzina alergând dintr-un capăt în altul al orașului pentru orice problemă intervenită.

Dar, când am avut de vândut o casă, deși m-au vizitat toate agențiile imobiliare din oraș, după circa jumătate de an de discuții cu acestea, am vândut unei persoane care a venit la mine la poartă, m-a strigat și mi-a zis că a auzit prin vecini că se vinde o casă în acea zonă și dacă a mea este aceea. Și am bătut palma în câteva zile.

Voi ați apelat la agenții imobiliare când ați dorit să vindeți sau să cumpărați o locuință?

Închinare

Te rog copac, verde să îmi rămâi

Ca vara

Să nu te mânii pe pământ

Şi să-ţi arunci coroana.

 

 

Şi te rog vânt, să baţi încet

Cu îndurare

Să nu îmi fluturi părul când

Mă umplu de culoare.

 

 

Şi te mai rog pe tine, cer

Albastru ca răcoarea

Să nu-ţi aduni toţi norii grei

Şi să îţi verşi candoarea.

 

 

Iar toamnă, ţie mă închin

Pioasă

Blândă să-mi fii şi să mă laşi

Senină, să mă întorc acasă.

 

Despre relatii

Asa e la moda acum… sa ai o relatie. Pana acum niste ani majoritatea cuplurilor erau formate din oameni casatoriti. Erau inainte prieteni, asa se chema perioada dinainte de casatorie… prietenie, si poate era foarte frumos spus. Si apoi cei doi se logodeau si se casatoreau. Faceau copii, munceau mult ca sa-i creasca, sa ii educe si sa le faca un rost in viata. Si noi cei din generatia celor de peste 40, suntem produsul unor astfel de familii, asta este ceea ce am vazut acasa la parintii nostrii, care, cu bune cu rele, si-au dedicat viata ca sa ne creasca pe noi intr-un cadru familial cat mai adecvat.

Cum am ajuns noi sa nu mai credem in valorile parintilor nostrii imi este greu de inteles. Nu mai credem in familie, ne casatorim si divortam urgent la cea mai mica problema aparuta, ne indragostim de altii, si uitam ca si pe cel de acasa l-am iubit si poate merita sa fie iubit in continuare. Vrem mereu ceva nou, ceva proaspat, vrem sa retraim mereu momentele de inceput, emotiile primelor atingeri si a dragostei care infloreste in inima noastra. E frumos, nu zic nu, e o viata plina de satisfactii poate, dar cred ca sunt satisfactii trecatoare, infantile chiar. Pentru ca ar trebui sa constientizam ca daca ne-am indragostit de 3-4 ori de exemplu si mereu acea dragoste s-a sfarsit, inlocuita de alta, poate ceva e in neregula cu noi.

Ne lipseste stabilitatea emotionala, de fapt cred ca nici nu ne-o mai dorim, pare desuet acum sa declari ca iti mai iubesti sotia dupa 10 ani de casatorie. Se intampla din ce in ce mai rar ca sa vezi cupluri cu 10-20 de ani vechime care inca se mai iubesc, care inca se mai doresc. Sau poate nici macar nu mai e prea multa dorinta, dar ce conteaza? Important e ca cei doi sunt alaturi unul de celalalt, sunt o familie pentru ei si copii lor. Metode de stimulare a libidoului se mai gasesc, bunavointa sa fie.

Traiul in comun, in familie, cu persoana pe care ai iubit-o si ai ales-o e cea mai buna solutie cred pentru oricare dintre noi, barbati sau femei. Cand spui cuvantul relatie, din prima parca spui ceva limitat, redus in implicare fata de cel de casatorie. In caz ca unul din cei doi se imbolnaveste de exemplu, partenerul de relatie cred ca se simte mai putin obligat sa-I fie alaturi celuilalt, pe cand cel casatorit nici nu concepe sa nu faca totul ca sa il ajute pe sotul sau sotia lui. De cele mai multe ori relatiile sunt mai scurte decat casatoriile. Se dezleaga mult mai usor, cu un La revedere, fata de o casatorie care presupune ceva efort si stres pentru a divorta. De aceea, probabil, oamenii nu vor sa se mai complice, si poate de aceea se obisnuiesc asa, sa inceapa si sa termine relatiile, si raman singuri la o anumita varsta.

Din pacate este un curent, o moda acum, impotriva casatoriei si a familie, si tot din pacate chiar si aceia care pana acum cativa ani erau familisti convinsi, au inceput sa se adapteze. Daca tot au divortat, dintr-un motiv sau altul, acum nu mai vor sa o ia de la capat, si se complac intr-un trai incert, prefera o libertate prost inteleasa care nu le poate oferi niciodata ceea ce au avut inainte in interiorul familiei.

Poate de vina pentru starea asta de lucuri este si modul un pic gresit in care intelegem noi casatoria si familia, ca o lipsa totala de independenta, ca o lista mult mai lunga de obligatii decat de drepturi, ca un drept primit asupra celuilalt de a dispune total de el si de timpul lui, ca o dorinta meschina de a primi mai mult decat a da.

A avea si a pastra pe cineva alaturi tine mult de intelepciunea fiecaruia, de experienta de viata (nu prea multa ca devine un soi de balast care mai rau face), de sentimentele reciproce, de dorinta de a mentine acea relatie sau casnicie si disponibilitatea de a face totul pentru asta.

Daca ar fi dupa mine as da o lege care sa-i oblige pe toti cei care au in acest moment o relatie cu cineva sa se casatoreasca. Maine de exemplu. Ar fi cel putin amuzant sa se intample asa ceva. E absurd, stiu, luati-o doar ca pe un exercitiu de imaginatie.