Uitare

 

Mă dor frunzele galbene dansând

Cerul căzând cu ploaia pe pământ

Soarele stins, ascuns dupa nori

Și dorul trezit iar azi în zori.

 

Mă strigă vântul cu vuiet străin

S-alerg înspre cerul de gânduri senin

Să mă smulg din a timpului trecere iar

Sufletul meu să nu mai aibă hotar.

 

Mă cheamă drumul cu pași să-l ating

Să-mi caut liniștea și dorul să-l sting

Încet să-l urmez, în urmă să nu mai privesc

Uitate rămână cuvintele te iubesc.

 

 

Scurtă meditație

Dorm. Visez? Mă întreb.

Cred. Sper. Aștept. Fumez.

Apuc. Strâng. Îmi doresc?

Provoc. Resping. Dezamăgesc!

Merg. Alunec. Mă opresc.

Alerg. Cad. Mă ridic.

Închid. Blochez. Mă închistez.

Sufăr. Mă chinui. Nu reușesc…

Mă ridic. Mă așez. Cântăresc.

Mă trezesc. Mă disciplinez.

Citesc. Scriu. Oare înțeleg?

Privesc. Ating. Amețesc.

Zâmbesc. Luminez. Strălucesc.

Zbor. Mă înalț. Mă desăvârșesc.

 Contemplu. Vibrez. Iubesc…