Despre dor

Acest cuvant care se spune ca nu mai exista in nici o alta limba, ca e intraductibil in engleza de exemplu, e un cuvant fara de care nu cred ca mi-as putea exprima cu adevarat sentimentele si trairile. Cat de des folositi in conversatiile voastre acest cuvant? Si cat de des il folosec altii vis-a-vis de voi. Eu cred ca o zi in care nu l-am adresat cuiva sau nu l-am auzit spus noua de altcineva e o zi pierduta.

De cate feluri poate fi acest DOR. Dorul de mama? Daaaaa. Este cred ca cel mai important si pregnant din toate. Unde e mai bine decat in bratele protectoare ale mamei? Intotdeauna ne e dor de ea, de familie, de casa in care ne-am nascut si am crescut. Apoi desigur ar fi dorul mamei (al parintelui in general) dupa copilul ei. Cred ca e la fel de puternic, si devine poate din ce in ce mai covarsitor odata cu trecerea anilor. Interesant e ca copilul are o nevoie extrema de mama si tata in primii ani de viata iar parintii au mai multa nevoie de copilul lor spre finalul acesteia. Si dorul evolueaza in consecinta.

Oare e mai important dorul de trairi intense, de emotii si prea plin de sentimente? Sau cel de persoane? De persoanele care provoaca astfel de emotii. Nu stiu. Nu m-am gandit pana acum la asa ceva. Dar inclin sa cred ca emotiile in sine sunt cele care ne lipsesc, persoanele care le-au provocat de-a lungul timpului fiind diferite. Unele care poate ulterior s-au dovedit nedemne de ceea ce am simtit noi pentru ele.

Asa ca mai corect  ar fi sa spunem ca ne e dor de dragoste decat ca ne e dor de o persoana anume. Mai bine spunem ca ne e dor de viata, decat de cineva care ne-ar putea face, pe moment doar, sa simtim ca traim cu adevarat.  Cred ca si mai corect ar fi sa spunem ca ne e dor de noi insine. Asa cum eram cand eram copii de exemplu. Puri si deschisi la tot, fara idei preconcepute, fara nici un fel de blocaje, care lasam sa curga liber toate senzatiile si sentimentele. Asa cum eram cand eram adolescenti si ne-am indragostit fara limita de un coleg sau o colega, si eram capabili sa iubim intradevar fara limite. De noi cand eram tineri si stiam sa ne distram si sa petrecem cu prietenii, fara sa avem prea multe griji sau ganduri apasatoare.

Nu imi ramane sa mai fac decat o insiruire, o lista de doruri, spun aceste cuvinte atat de mult incat nu cred ca mai necesita vreun soi de explicatii.

DOR de viata, de iubire, de fericire, de bucurie – a ta sau a celor dragi, de hohote de ras, de emotii intense, de atingeri diafane, de mangaiere, de tandrete, de dulcea oboseala dupa un tel implinit, de libertate, da trebuia sa-l clasez mai pe primele locuri ca e cu adevarat important, de placere, de satisfactie, de sperante.  Daca am uitat vreunul aduceti-mi aminte ca asta inseamna ca nu l-am mai trait de mult si e cazul sa ma ocup de asta.

Ca sa inchei tot cu Octavian Paler…

“Dorul este focul care arde sperantele, dorintele, durerile…. Iar cenusa care ramane reprezinta amintirile….”

 

Despre motivatie

Noi oamenii suntem capabili de orice (in sensul bun) putem face atat de multe lucruri, putem sa ne schimbam pe noi insine atunci cand intelegem unde gresim, putem renunta la obiceiuri proaste, vicioase chiar, putem deci sa facem tot ceea ce visam. Ne lipseste deobicei un lucru important, MOTIVATIA.

Stiti foarte bine ca de cele mai multe ori cineva se lasa de fumat, de exemplu, cand medicul il avertizeaza ca daca nu renunta se imbolnaveste grav sau chiar mai rau. Sau te trezesti in fiecare dimineata si mergi la serviciu pentru ca esti motivat de salariul pe care il primesti care iti asigura existenta, altfel ai trandavi in pat, etc.

Desigur, pentru a realiza ceva in viata, trebuie mai mult decat motivatie, mai trebuiesc si instrumentele aferente, sa le ai la indemana, anumite posibilitati financiare poate, anumite cunostinte, dar sunt sigura ca daca este o motivatie puternica, si acea persoana doreste cu adevarat sa realizeze ceva anume, va face absolut tot posibilul sa isi procure toate cele necesare.

Din cauza asta probabil e mai important sa ajuti pe cineva sa fie motivat in a face ceva bun pentru el sau poate pentru cei din jur, si mai putin important sa ii pui la indemana instrumentele cu care ar putea face. Daca el nu vrea, sau nu are chef, poate sa aiba toate facilitatile din lume, nu va face absolut nimic.

Poate de aceea copii din familiile mai sarace invata mai mult, reusesc sa faca mai multe in viata, pentru ca isi doresc multe, parintii le pot oferi putin iar ei aspira, au vise care ii motiveaza apoi toata viata. Copii caraora li se ofera totul de mici se lenevesc ca sa spun asa, inclusiv mintea lor ramane mai lenesa, avand putina motivatie in a invata, a munci, a face eforturi pentru e obtine ce? Ceea ce au deja din plin de la parinti.

Dorinta de a avea ceva anume, speranta da e fi sanatos si a avea o viata lunga, sunt deobicei motivatii suficiente pentru majoritatea dintre noi. Dar, e omenesc in acelasi timp sa iti doresti mai mult sa stai cu burta la soare de exemplu in loc sa sapi un sant. Dar daca de santul ala depinde evitarea unui dezastru, in caz de inundatii de exemplu, o sa sapi cu o viteza si o forta de care nu te credeai in stare vreodata.

Am observat ca am tendinta sa scriu mai mult articole motivationale, poate  pentru ca eu stiu ca atunci cand sunt motivata pot sa fac neasteptat de multe lucruri, si sper ca ceea ce scriu eu sa va ajute si pe voi sa va automotivati. Pentru ca asa ceva putem face numai pentru noi insine, nimeni nu se poate motiva in locul nostru, depinde numai si numai de noi.