Mic cântec

Nopţi grele, grele nopţi

În întuneric pândesc hoţi

Să fure inimi răvăşite

Să aprindă focuri înroşite.

 

 

Zile grele, grele zile

Un ţi-e sufletul copile?

În cutia cu comori

Unde gândurile-s flori?

 

 

Lungi drumuri, drumuri lungi

Niciodată nu ajungi

Unde inima ar vrea

Să umpli dorul din ea.

 

 

Lungi tristeţi, tristeţi prea lungi

Eu te chem şi tu m-alungi

Eu te-alung şi tu mă chemi

Ca verdele prin poieni.

 

Mi-e toamnă…

 

Mi-e dorul sus pierdut pe căi uitate

Mi-e gandul vis călcat de urmele toate

Sunt pasare, mi-e zborul în suflet fierbinte

Sunt nor, şi ploaia imi curge în roi de cuvinte.

 

Plânsul imi râde pe faţă şi-mi cânta

Cântec străvechi despre bravii eroi căzuţi în luptă

Mi-e inima zbucium şi somnul cuminte

Mi-e noapte în suflet, dar ziuă în minte.

 

Mă umple de tine, nebun, gând haotic

Mă leagă cu fire de vers nestatornic

Mă ţese şi-n dor împletit mă transformă

Mă coase în a sufletului tău uniformă.

 

Sărut aplecat mi se asează pe frunte

Harfe îmi picura-n vis mângâieri nerostite

Mi-e dorul de vânt presărat prin colinde

Mi-e toamna ascunsă în gând şi în minte.