Să joc un rol
Să mă prefac
Ca fericirii să îi fiu pe plac
Să mă accepte langă ea
Să nu mă uite undeva
Unde tristețea a înflorit
În chinuri
Trist surâs mi-a dăruit.
Să joc un rol
Al clipei de acum
Să mă pătrund de al meu drum
Să mă ascult
Să mă iubesc
Să uit adânc
De amintirile ce nu mai cresc.
Să joc un rol
Îl pot juca doar eu
Nimeni nu-l știe
Nimeni nu l-ar vrea
E jocul cu destinul
Și cu viața mea.
Pentru Gândul din cuvânt al Irealiei.
O să fac recurs
La propriul meu destin
Creionat nebun
Din stele şi chin.
N-o să accept sentinţa
De-a trăi amar
Doar în umilinţa
De-a iubi, calvar.
Noduri de s-or strânge
Împrejurul meu
În desiş s-or frânge
Crengi de curcubeu.
Ştiu că-mi curge viaţa
În asimptote doar
Voi găsi dulceaţa
În infinitu-amar.
Şi nu voi lăsa
Lampadar să-mi fie
Discul ce apune
Soarelui sosie.
Şi în iarna rece
Peisaj salin
Un mesaj voi trece
Către al meu destin.
Să îmi lase credinţa
În abţibilduri false
Să-mi ia năzuinţa
În iubiri frumoase.
E ultima duzina pe anul acesta. Nu aveam cum sa lipsesc, chiar daca mai la urma…
Şi atunci s-a născut fiinţa din mine.
S-a trezit la viaţă rostogolindu-se din trecut
Crescând uimită de tot ce o construia.
Mai întâi a fost doar ochi
Şi a privit cutezătoare soarele răsărind
Şi l-a orbit pentru o clipă. Apoi a fost braţe
Şi a cuprins cu patimă norii cei grei
Plângând împreună.
Apoi a fost aripi
A zburat înaintea vântului
Arătându-i calea spre pânzele corăbiilor.
Apoi a fost frunte
S-a sprijinit uşor de lună
Şi au stat la taifas o noapte întregă
Bârfind stelele.
Dimineaţă a fost trup
A plonjat în marea agitată
Şi s-a făcut zbucium de val
Muşcând nesăţioasă din malul ce o limita.
Apoi a adormit obosită pe nisipul cald
Visând un destin de cometă.
Când s-a trezit m-a întrebat
Ce înseamnă mâine?
De-aş fi îndrăznit să-i spun s-ar fi sfârşit.
S-a născut fiinţa din mine
Şi pentru o clipă am renăscut şi eu.
Credeam atunci într-un destin
Dar nu a fost doar unul
În fiecare dimineaţă se năşteau
Spre seară nu mai rămânea niciunul.
Credeam atunci într-o iubire
Dar nu a fost doar una
Mereu altfel mă învingea
Doar tu erai totuna.
Credeam atunci doar într-un vis
Dar nu a fost doar unul
Cele împlinite au murit
Din celelalte o fi rămas vreunul.
Credeam atunci doar într-o viaţă
Şi chiar a fost doar una
Dar poate alte vor urma
Cât stelele după furtună.