Dulce şi amar

Un simţ amar ca o cireaşă

Cu dulcele împărţit la doi

M-a căutat de dimineaţă

Prin aşternuturile moi.

 

M-a mângâiat fără ruşine

Pe gustul dulce şi amar

Al trupului care din noapte vine

Sacrificat pe al păcatului altar.

 

Şi zorii au lăsat să vadă

Când straiele nu mă doreau

Captivă în îmbrăţişarea caldă

Cum gustul amar şi cu cel dulce… se iubeau.

Doar o zi

trecere_la_ora_de_iarna_92253800
Dimineaţă

Mame nasc începuturi

Cădere a stelelor în rai

Întrebare: Iar?

 

Amiază

Urme arzânde în piele şi gând

Perpetuum mobile obosit deja

Ore, mărgele pe aţă.

 

Seară

Nemişcarea speranţelor

Molatecă linişte

Singurătate în doi.

 

11 aprilie 2013

Duzina de cuvinte… Prizonier

tumblr_m3tj2zYJGc1rtffnko1_500_large

Eram prizonier în acel anotimp… Trăiam involuntar fiecare dimineață ca și cum ar fi fost ultima. Hipnotică, mă așezam în genunchi și mă rugam soarelui. Să mi se arate. Mă rugam norilor. Să nu-mi plângă. Mă rugam stelelor. Să nu-mi apună. Și mă ascultau. Primeam în dar un destin. Un destin fără chip, fără vise, fără speranțe. Un destin fără ceas, fără timp, fără început și fără sfârșit. Dar de cele mai multe ori urmau și niște seri când rugăciunile mele nu mai aveau efect. Nici soarele, nici norii și nici stelele nu mai îmi răspundeau. Şi mintea mea amuțea odată cu ele. Și atunci, în locul gândurilor, înfloreau grădini. Grădini de magnolii.
sursa imagine

Articol scris pentru duzina de cuvinte de la psi.

Echilibru

Echilibrist 1[1]

E dimineață sau e seară, nu contează

Cheița zorilor găsit-am, exigentă

Un soare în echilibru m-amețește

În anotimpul prea vremelnic.

 

În buzunar am clipele ascunse

Mici nestemate, chiar din rai desprinse

Mă joc pe degete cu ele, din blazare

Echilibrist mă simt. Balans al sufletului ce nu moare.