Trădări

furtuna-pe-mare

De m-aş trăda

S-ar întreba salcâmul

Sfiindu-şi floarea dulce de argint

Ce îmi lipseşte

Câtă vreme steaua

Ce am visat-o ieri

A răsărit

Şi cerul o primeşte

La sânul lui scăldat de dor

Chiar dacă şi-a pierdut lucirea

Îndrăgostindu-se de-un nor.

De m-aş trăda

S-ar întreba lumina

Iubindu-şi umbra lungă la apus

De ce mă doare încă amintirea

Tăcerilor de nesupus

Când viitorul doar

În răni poate sădi

Tristeţea clipei când presimte

Că vremea ei se va sfârşi.

De m-aş trăda

S-ar prăbuşi o floare

Negându-şi echilibrul ireal

De m-aş trăda

Nu mi-ar ajunge-o mare

Să îmi aduc furtunile la mal.

Când plouă

Când plouă

Redescopăr infinitul

Ce-l întâlnisem doar în ochii tăi

Mă caut

Mă înec tăcută-n visul

Scăldat adânc de stropii vii.

Când plouă

Caut umbra înserării

Ce-a asfinţit uitată-n palma ta

Mă pierd

În întunericul cărării

Ce nu te-aduce iar în seara mea.

Când plouă

Dorul nu se mai preface

Că te-a simţit doar ca o zbatere de nor

Când plouă

Sărutarea ta nu tace

Mă întreabă dacă o să-mi fie iarăşi dor.

Cititorului

cititorul de cuvinte

Cititorul de cuvinte

Cred că mi-a umblat prin minte

Şi-a găsit un vis pierdut

Nu mai ştiu când l-am avut.

 

Poate însă a înmugurit

Printre rânduri s-a ivit

Şi-a crescut, fior, spre stele

Închinându-se la ele.

 

S-a topit într-un cuvânt

A curs râuri pe pământ

S-a înălţat din ploaia care

L-a iubit, i-a dat culoare.

 

Cititorul de cuvinte

L-a întâlnit la el în minte

L-a hrănit cu al lui dor

I-a dat aripi, i-a dat zbor.

 

Cititorule tu ştii

Să citeşti în vorbe vii

Mă primeşti în gând la tine

Nu mă ştii, dar eşti cu mine.

 

Gând în ploaie

gand in ploaie

Ploaia asta îmi atinge inima

A căzut mai jos cu două coaste

Şi e grea

Mă întreb

O fi de la oftat

Sau de la mult dor ce-a adunat?

 

Ploaia asta îmi înalţ-un gând

Creşte ca un fir de iarbă

Mai plăpând

Mă întreb

Pe tine te-a atins cumva

Dorul de atunci… cândva?

 

Ploaia asta cade neîntrebată

Peste a mea chemare

Nechemată

Mă întreb

Ai vrea să îmi aduci

Picătura ploii de atunci?

 

Ploaia asta e numai pentru mine

Îmi alunecă apatică

Prin vine

Mă întreb

Pe tine care ploaie te-a udat

Inima nu ţi-a atins-o. Şi-ai uitat.