Am furat…

Am furat o clipă

Căzuse dorul meu în ea

Şi am ascuns-o printre stele

Deşi era a altcuiva.

 

 

Am furat un vis

Când cineva uită de el

În inimă mi se încrustase

Şi n-am putut să-l las stingher.

 

 

Am furat o aripă

De-aş fi putut zbura cu ea

Pe cealaltă am înlocuit-o cu o iubire

Dar până la cer tot n-ajungea.

 

 

Am furat o dorinţă

Dar prea târziu era

Dorinţa i se împlinise

Acelui căruia i se cuvenea.

 

 

 

Mi s-a furat o iubire

Am căutat-o ieri prin amintiri

Cred c-am pierdut-o într-o gară

Printre plecări, printre sosiri.

 

Dorinţă

1063747765_5119bdfb3e

Dorinţă, aprinsă pe rugul iubirii

Laşi loc neîntregit amintirii

Soarbe trecutele vise de dor

Păstrează din ele doar gustul de zbor.

 

Dorinţă, rotundă şi vie ai fost cândva

Acum eşti doar gând răsărit undeva

Rămăşiţă de dor ce n-a ars îndeajuns

Fire de praf câte lacrimi au curs.

 

Dorinţă, şoapte interzise în noapte ai chemat

Palma amprentă neştearsă în mine ai lăsat

Iz de iubire împrăştii albastră în zorii de zi

A fost sau n-a fost, nu ştiu, dar niciodată nu va mai fi.

12 martie 2013

Să-ţi fiu

Aş fi vrut să fiu a vieţii tale stea

Să-ţi luminez cu raze calde inima

Nopţile să-ţi fie blând iubite

Dimineţile de mine doar trezite.

 

Aş fi vrut să fiu muzica ta

Să o asculţi mereu cu inima

Să fiu străina ta claviatură

Iubirea sa o cânţi cu a mea gură.

 

Dorinţa ta în mine aş fi vrut să vezi

Să mă speri, să mă vrei, să ma visezi

Şi poate se va întrupa cândva

În vis fiind chiar împlinirea mea.

 

Aş fi vrut să fiu eu somnul tău

Grijă de visele tale să am mereu

Să te cuprind în braţele-mi senină

Să-ţi scriu pe buze dulce noapte bună.

 

Dar clipa ai ales să-ţi fiu eu dintre toate

Nectarul simţurilor îmbătate-n şoapte

Şi m-ai pierdut câte puţin, de fiecare dată

Pe-al vieţii drum, iubirea ta uitată.

Rătăcire

Iubirea mea e rătăcită undeva

Sărut pierdut. A existat cândva?

A fost real? Sau doar un vis de călător

Umblând prin lume, căutător de-adevăr.

Iubirea mea există sau s-a dus?

Dorinţă doar? Ca cerul la apus

Înflăcărată precum cerul roşu aprins

Când soarele, încet, câte puţin s-a stins.

Lipsa de tine e cuvântul meu

Lipsa de binele ce mi-l aduci mereu

Dar dorul tu în urmă îl aşezi

Nu vrei să ştii cum sunt şi ce visez.

Nu-ţi pasă, nu te doare, nu aştepţi

Nu speri, nu vrei şi nu doreşti

Nu mă cunosti, nu vrei să ştii nimic.

Exişti sau te-am creat din dor chiar eu?

Cum tu pe mine m-ai creat cu o atingere de zeu

Mă vrei sau asta-i doar în visul meu?

De nu mă vrei trebuie doar să zici

Şi negura mă va cuprinde-n veci.