Unde esti?

Unde esti? De ce nu vii? De ce nu esti aici? Traiesc doar pentru amintirea a ceea ce a fost. Senzatia de prea plin de iubire, de prea multa tandrete, de atat de multa emotie ma urmareste. Ma obsedeaza. Sper ca tu sa fii bine. Sa iti fie toate asa cum le doresti. Drumul tau sa fie lin si fara obstacole. Sa ai grija de tine si de ceea ce iubesti. Sa doresti putin si sa primesti mult. Sa visezi ceva si sa se implineasca inmiit. Sa nu speri dar fericirea sa fie toata a ta. Tu esti cel care stie ce visez eu, ce sper eu, ce doresc eu. Stie ca nu sper, nu doresc si nu visez. Doar sa fiu cu tine. In vis, in gand si in suflet. Sa ma tii de mana. Stii cat de bine este. Doar atat, sa ma tii de mana in timp ce conduci. Tot drumul. Drum pe care l-as dori cat mai lung. Fara sfarsit. Sa stau cu ochii inchisi, sa ma mangaie soarele prin geam, sa cante muzica ta in boxe, si sa-ti simt mana in mana mea. Sa fiu goala de ganduri, doar simturile sa respire.
Ai aprins un foc in inima mea, un foc care arde cu flacari lungi, pana la cer. Lasa-l doar sa arda. Ai rupt zagazurile sufletului meu si l-ai lasat sa curga liber ca o apa inspumata, dupa o ploaie torentiala din vara fierbinte, innebunita de dorinta de a ajunge la tine. Las-o sa vina. Nimeni nu mai poate face vreodata asta. Doar tu. Si numele tau e DRAGOSTEA.

Despre fostele iubiri

S-a intamplat acum multi ani. Te-ai indragostit, ai iubit, ai sperat, ai dorit, si s-a incheiat apoi totul.  Fiecare dintre noi a trait asa ceva. Nu e nimic special decat pentru cel implicat. Cel implicat ramane cu amintirile, cu sperantele neimplinite, cu intrebarile, cu regretele.

De ce nu a durat? Ai iubit intradevar? Ai fost iubit? Daca iubire a fost, ce nu a mers? Poate nu ai dat tot ce ar fi avut nevoie celalalt,  nu ai oferit suficient, nu pentru ca nu ai fi vrut sa-l faci fericit, doar ca atat ai putut in acea perioada a vietii tale. Atat ti-a permis sa faci nivelul tau de atunci, experienta ta de viata, asta poate era capacitatea ta de a te manifesta emotional atunci. Sigur,  daca ai fi intalnit aceeasi persoana mai tarziu, ai fi putut sa-i oferi mult mai multa emotie, caldura sufleteasca, tandrete, satisfactie pe toate planurile.

Dupa despartire te-ai intrebat mult timp … de ce? Intre timp, ai crescut, te-ai maturizat, ai mai primit ceva lectii de viata si acum cand te gandesti in urma  brusc intelegi. Nu mai e nevoie de raspunsuri. Le stii, dintrodata. Fara sa iti explice nimeni nimic, intelegi ceea ce a fost de neinteles multi ani de zile.

Din pacate e prea tarziu pentru iubirea de atunci, dar nu e prea tarziu pentru prezenta sau viitoarea relatie. Trebuie sa invatam din experienta, trebuie sa acceptam lectiile de viata primite chiar daca au fost dureroase, sa intelegem esenta lor, si sa facem ca totul sa fie mai bine de acum inainte.

As vrea sa inchei intr-o nota mai vesela, dar nu-mi iese. E greu sa intelegi dupa 10 ani poate, ca de fapt nu e nimeni altcineva vinovat, ci doar tu. Dar tot e bine daca ajungi sa intelegi. E usor sa dai vina pe celalalt, mult mai greu insa sa accepti si sa intelegi partea ta de vina.