O aniversare

73609_514138138620409_1505464921_n[3]Miu a împlinit un an

Și de bucurie i-am

Cumpărat un tort frumos

Dar el s-a strâmbat fițos

Cică este mult prea dulce

Și se-ngrașă de nu duce

Și apoi la joacă-i greu

Trebuie să doarmă mereu.

Atunci drept cadou cu fundă

I-am luat multă carne crudă

A fost tare fericit

Iute totul a halit.

Dar el nu știa nimic

Alt cadou i-am pregătit

O castrare frumușică

Ce-l transformă în pisică.

Niciodată n-o să știe

Cu o pisicuță cum e

Avantajul doar va fi

Că nicicând nu se va îndragosti.

Aceasta a fost psi-luneala de astazi.

 

Întrebări simple

De ce o inimă poate să râdă

Şi totodată ea să plângă?

De ce un suflet poate fi atât de fericit

Uitând senin că totul are un sfârşit?

 

Este real ce simţi când inima-i nebună?

E adevărat sau totul i-o minciună?

Ce trupul simte dulce şi feeric

Este lumină sau adâncul întuneric?

 

Ce este azi va exista şi mâine?

Iubirea adânc în suflet va rămâne?

Sau vei uita privind în altă parte

Citind un alt roman, o altă carte?

Dacă uiți

O floare în fiecare zi ți-aș dărui

Când fericit spre mine ai veni

Doar zâmbet eu în prag te-aș aștepta

Îmbrățișarea-mi dorul tău ar mângâia.

 

Un soare aș răsări în fiecare zi

Și dimineața întreagă în noi s-ar împlini

Zăpada împreună am aștepta

Comoara albă ninsă ne-ar cânta.

 

Luna când va apune liniștit în zori

Eu stele în păr mi-aș prinde, în calde culori

Mătasea norilor albastră aș îmbrăca

Să te adoarmă inima-mi te-ar legăna.

 

Și palma mea uitată o va săruta pe-a ta

Poeme de iubire, să scrie, ea va învăța

Când pleci, penița s-o aștearnă avântat

Când uiți, să-ți amintești c-a existat.

Duzina de cuvinte – Gânduri

Fiecare individ este o lume întreagă. Atât de complexă încât nimeni n-o poate descifra sau înţelege în totalitate. Culmea e că nici individul însuşi nu poate face asta. Nu este niciodată timp pentru asta. Suntem cu toţii închişi  în propria lume interioară şi totuşi nu ne cunoaştem cu adevărat. Asta pentru că ne lăsăm mereu conduşi, ca de o voce străină, de zăpăceala minţii noastre, de zumzetul continuu al gândurilor, care mereu au câte o sugestie clar exprimată, o justificare de adus,  o vină de căutat, în exterior bineînţeles.  Şi nu mai reuşim să ascultăm liniştea. Liniştea sufletului. Nu mai găsim calea spre armonie. Poate dacă mintea ar tace, ne-ar fi mult mai uşor să găsim soluţiile la problemele noastre. Starea de conflict interior ar dispărea. Dar e foarte greu să o faci să tacă. Şi încercarea asta nu te face la început prea fericit. E o luptă, şi deobicei mintea e mult mai perseverentă decât noi. Ea pare că ne cunoaşte cu adevărat. Şi incercările ei de manipulare de obicei reuşesc.

Singura soluţie este să încercăm să fim cât mai înţelegători şi afectuoşi atât cu noi înşine căt şi cu lumea exterioară.

Aceasta a fost duzina scrisa de mine la propunerea lui psi.