Meşterul de seri

mesterul de seri

Meşterul de seri a obosit

Mai înalţă câte una, iscusit

Şi îi spune “Seara mea cea fără nume

Du-te şi te aşterne peste lume”.

Ea îmbracă straie răcoroase

Îşi prinde-n păr vreo două raze luminoase

Se însoţeşte cu un vânt uşor

Cheamă şi o lună-n ajutor.

Stelele se pun pe chicotit

Cica seara e un prinţ vrăjit

Nu poate să stea decât vreun ceas

Şi dispare fără bun rămas.

Să faci seri frumoase e un meşteşug

Să pui bucurie-n ele din belşug

Şi c-o mângâiere diafană

Să picuri un strop de dor de mamă.

Să găseşti aroma minunată

O culoare caldă, parfumată

Să faci liniştea să cânte o baladă

Să agăţi de-un vis o acoladă.

Meşterul de seri acum tu eşti

Poţi să o pictezi sau să îi scrii poveşti

Totul e să-ţi fie fericită

Şi să faci o inimă să se simtă iubită.

 

Doar atat

Doar o vorba sa-mi spui

In fiecare zi

Si sa asculti toate cuvintele mele.

Doar un gand sa ai pentru mine

In fiecare zi

Si va umple el toate gandurile mele.

Doar un cantec sa canti pentru mine

In fiecare zi

Si eu voi scrie volume de poezii

Pentru tine.

Doar un suras sa-ti apara pe fata

La fiecare vis despre mine

Si eu voi zambi toata viata

La fiecare dor de tine.

Doar o imbratisare sa-mi dai

In fiecare zi

Iar eu te voi saruta nebuna

zi de zi.

Doar sa te simt in gand in fiecare zi

De atat am nevoie

Si voi fi fericita mereu.

Oameni


Sunt sau au fost tot felul de oameni in viata noastra. Sunt oameni cu care doar ne-am intersectat, fara sa avem vreun contact direct cu ei, sunt oameni cu care am avut de-a face, dar nu ne-au impresionat in vreun fel, uitand de ei destul de repede dupa ce nu i-am mai revazut, si mai sunt sunt si oameni pe care i-am cunoscut mai putin sau mai mult dar care ne-au lasat urme adanci, bune sau rele.

Cred ca despre acestia din urma merita sa vorbim cel mai mult. Si nu neaparat despre cei care ne-au afectat vietile in rau, despre aceia chiar nu merita sa vorbim deloc, trebuie doar sa-i uitam, definitiv. Raman doar oamenii care nu au intrat in viata noastra degeaba, probabil ca au avut un rol, un scop, mult mai important decat poate ne dam noi seama. Ei sunt cei care ne-au fost modele cand eram copii si poate si mai tarziu, ei sunt cei de la care am invatat ca a fi OM e cel mai important lucru din toate, ei sunt cei de la care am aflat cum putem sa fim mai fericiti, ei sunt cei care ne-au marcat poate existenta.

Nici ei nu erau perfecti, cum nu este nimeni de fapt, cu siguranta aveau si ei defecte, dar pentru noi, vis-à-vis de noi, erau ceea ce trebuia in acel moment, atunci cand i-am cunoscut, au picat la momentul potrivit, cand noi poate aveam nevoie de un mentor sau pur si simplu de un sprijin, moral, emotional sau poate chiar material. Poate pentru altii acea persoana nu a reprezentat nimic, poate in fata lor era doar un om obisnuit, pentru ca  nu toti avem aceleasi nevoi, nu toti avem aceleasi afinitati, nu toti rezonam la aceeasi vibratie.

Mai este acea persoana in viata voastra acum? Mai mult ca sigur ca nu. Astfel de oameni, astfel de intalniri, astfel de intamplari nu dureaza o viata, vin si trec, numai ca noi iesim schimbati din aceasta intersectie, mai maturi, mai hotarati, mai bine echipati pentru viata.

Cateodata poti fi atat de marcat de etapa aceea din viata ta, incat sa ajungi sa te intrebi daca a fost un mare noroc ca l-ai intalnit… sau un mare ghinion. Noroc am vorbit pana acum de ce ar fi fost, dar ghinion…? Ei bine da, dupa ce ai cunoscut un astfel de om niciunul din cei pe care ii vei mai cunoaste dupa aceea nu se va mai putea ridica la acel nivel. Asta ti-ar putea afecta oarecum viata, judecata, aprecierea celorlalti, care sunt si ei oameni, au calitati, si nu au nici o vina ca sunt comparati in mintea ta cu cineva care are un loc uimitor de sus  acolo.

Putem iesi de sub influenta unor astfel de oameni? Eu cred ca nu, ne va urmari imaginea lor toata viata, vom dori sa mai fim in compania lor, sa le simtim prezenta de acolo de unde sunt ei. Nu e vorba de dragoste, cred ca nu am fost indragostiti de ei niciodata, ci este un soi de dependenta, de nevoie de a ne simti sprijiniti si protejati de cineva caruia noi ii acordam niste merite cu totul speciale.

Avem nevoie de un astfel de om in viata noastra, iar eu una sunt fericita ca l-am cunoscut. Deocamdata cel putin.