Sfântul Valentin … la clasa pregătitoare

Azi am fost șocată. M-am dus să-mi iau băiatul de la școala, el fiind în clasa zero sau pregătitoare. In clasă tragedie mare. O fetiță plângea de mama focului, că feciorul meu o supărase. Adică efectiv nu o băgase în seamă, tratând-o cu spatele. Ghiciți ce spunea fetița printre lacrimi, cu tatăl ei de față.

–        Eu te iubesc, de ce nu vorbesti cu mine. Vreau să fiu prietena ta.

Și repeta mereu cât de mult îl iubește. Nu știam ce să cred și ce să fac. I-am zis frumos băiatului că toți sunt colegii și prietenii lui și trebuie să vorbească cu toți.

Ei, partea frumoasă este că doamna învățătoare l-a certat pe el că a supărat fata. L-a pus să-și ceară scuze și i-a zis că pentru a o îmbuna să-i aducă luni o bomboană. Apoi ultima ei remarcă m-a dat gata.

–        Deși trebuia să-i fi adus ieri de Sfântul Valentin.

Adică al meu copil era vinovat și trebuia să-și ceră scuze pentru ce? Pentru că acea fetiță considera că îl iubește și pe el nu-l interesa. Asta fiind o vină. Repet copii aștia au în jur de 7 ani. Apoi doamna învațătoare considera ca ar fi fost normal ca ei să se comporte ca niște îndrăgostiți sadea.

Ori nu mai judec eu corect ori ceva nu e în regulă în toată îmtâmplarea asta.

 

Ieșirea din cerc

 

Mă strânge, mă apasă, mă obligă, mă încorsetează, dar îmi dă și stabilitate, echilibru, energie, motivație. E chiar lumea mea, condiția mea, limita mea (sau limitele mele). Poate că vreau câteodată să le depășesc pentru că simt că e prea mare constrângerea.  Altădată nu. Vreau acolo, în zona mea de liniște, sau de neliniște. Nu contează, e a mea, oricum ar fi. Sunt eu, fără măști, acolo, în cerc. Ieșirea din el ar presupune, cel puțin pentru început, o minciună, să mă mint pe mine însumi că îmi este bine, chiar dacă efortul m-ar epuiza total.

Rămânerea în cerc nu presupune automulțumirea, lipsa progresului, stagnarea în prea puțin. Poate însemna și o evoluție, dar in același cadru, fără bariere rupte, fără indicatoare călcate în picioare. Un fel de revoluție de catifea. Poate exista pasiune, și o dorință infinită de viață și în astfel de condiții. Știu, sună frumos, chiar îmi și imaginez această ieșire din cerc, ca pe o pasăre Phoenix, care renaște din propria cenușă, și se înalță într-un zbor maiestuos. Exagerez, nu? Poate ieșirea din cerc nu înseamnă decât un simplu pas, o unică acțiune, care să rupă însă niște lanțuri, mai grele sau mai ușoare. Să te elibereze, dar poate împovărându-te în alte sensuri.

Pentru că ieșirea din cerc nu înseamnă de fapt altceva decât intrarea în altul.

 

Ploaia

Ploaia îmi curge albastră prin vene plângând

Comoară de lacrimi pe streșini uitate alunecând

Sărut nesfârșit între buze de cer și însetatul pamânt

Rădăcini lacome urcă haotic, apa vieții căutând.

 

Soarele doarme în perne pufoase de nori

Vântul îl leagănă să nu se trezească astăzi în zori

Ceața îi așterne cearceafuri albe scrobite de dor

Frigul să nu-l atingă pe al razelor dulce fior.

 

Octombrie bate în geamuri cu râuri de frunze și ploi

Vrea să-i recit poezii din cuvinte inventate de iubirea din noi

Tu să mă ajuți pe hartie frumos să le aștern

Toamnei sa îi trimit o îmbrățișare într-un catren.

 

Aerul rece cristalin îl respir și mă înviorează cu al său dulce venin

Îmi înfioară trupul și mintea mi-o trezește senin

Din visul de-o vară, de-o noapte, de-o oră de chin

Și îmi așterne în față, în liniștea ploii, al vieții destin.

Sfarsit

Vreau sa ma mai privesti odata
Sa ma privesti cu aceiasi ochi
Si sa ma las de dragoste purtata
Ca intr-un vis, ca intr-un joc.
Nimic sa nu mai aiba importanta
Doar inima ta sa o simt
Cum bate, chiar si la distanta
Iubirea mea sa ti-o trimit.
S-o vezi cum vine si te inconjoara
Cum te asteapta s-o asculti

S-o bagi in seama intr-o doara
Si iar apoi tu sa o uiti.
Dar sa-ti aduci aminte apoi iara
Cum ma iubesti si ma saruti
Mult mai frumos ca-ntaia oara
Mult mai senin ca alte dati.

Inima ta sa nu mai rabde
Departe de mine sa stea
Sa vina inapoi cu-ale ei soapte
Sa ma priveasca inc-o data ea sa vrea.
De parca-ar fi ultima oara
Si de atata dor cumplit
Dragostea ta la mine-n brate
Incet, in taina, s-a sfarsit.