Cititorul de cuvinte
Cred că mi-a umblat prin minte
Şi-a găsit un vis pierdut
Nu mai ştiu când l-am avut.
Poate însă a înmugurit
Printre rânduri s-a ivit
Şi-a crescut, fior, spre stele
Închinându-se la ele.
S-a topit într-un cuvânt
A curs râuri pe pământ
S-a înălţat din ploaia care
L-a iubit, i-a dat culoare.
Cititorul de cuvinte
L-a întâlnit la el în minte
L-a hrănit cu al lui dor
I-a dat aripi, i-a dat zbor.
Cititorule tu ştii
Să citeşti în vorbe vii
Mă primeşti în gând la tine
Nu mă ştii, dar eşti cu mine.
