Ploaia de cuvinte

Cuvinte, boabe de ploaie înaripate

Accente, limbi de ceață înmiresmate

Ne caută din vremuri prea îndepăratate.

Rostiri fără de sevă sau culoare

Vorbe aruncate-n vânt de fiecare

Comori de sunete înşelătoare..

Emoții poartă în silabe goale

Traduc iubirea prin vocale

Sunete, mărgele agățate-n salbe

Cuprind neînțelesul printre rime albe.

Ne arată calea spre iubire

Ne cheamă spre eterna amăgire

E vrerea lor, de mult nu mai este a noastră

E cântecul de pasăre măiastră.

Semne de exclamare eu aș vrea

Să umple cu vibrații toată viața mea

Punctele să dispară din vocabular

Dorul de dragoste rămâie iar si iar.

 

Cuvinte fara sens

Cuvinte pierdute

Cuvinte insirate

Ca notele pe portativ.

Cuvinte scrise

Poate intrebatoare

Poate iubitoare

Mereu necitite

Sau poate doar neintelese.

Cuvinte goale astfel devin

Baloane de sapun

Plutesc in jurul meu nebun

Se sparg si picura

Cate o litera.

Semne de exclamare

Sau poate de intrebare

Virgule si puncte

Si multe paranteze

Atat ramane din ele

Si o banala senzatie

Ca cineva a vrut sa spuna

Ca cineva poate chiar a simtit

Dar n-a contat

Lumea continua sa existe

Chiar si fara ca cineva, vreodata

Sa le fi citit.