Străină

Coboară norii pe pământ

Coboară

Îmi cad pe umeri grei plângând

Într-o doară.

 

E frig în cer şi rece vânt

Mă strânge

În suflet nu mai am cuvânt

Mă înfrânge.

 

Culori prea fade mă rănesc

Amare

Din frunze ce mă părăsesc

Culoare.

 

Străină sunt de toamna ta

Albastră

Mă recunoşti în altcineva

Sihastră.

 

 

Coboară norii pe pământ

Coboară

Iar visele în care plâng

Îmi zboară.

 

Te iubeam

Credeam în vise pe atunci

Năşteam un mâine de prin ieri

În aşteptări mă închideam

Şi te iubeam, da te iubeam.

 

Mă întâlneam cu mine iar

Dar rătăceam înspre adânc

Credeam în tine, te trăiam

Şi te iubeam, da te iubeam.

 

Destinele tot renunţau

Doar paşii tăi mă împlineau

Urcam spre tine coboram

Şi te iubeam, da te iubeam.

 

Şi-acele toamne iar veneau

Le întâmpinam din nou în doi

Atât de fericiţi eram

Că te iubeam, da te iubeam.