Timpul ploii

parca sunt ani

Parcă sunt săptămâni

Sărutul soarelui de când eu l-am uitat

Îmbrăţişarea ploii visul mi-a întinat

Parcă sunt săptămâni

De când din rădăcini seva mi s-a prelins

Prin venele prea grele de abis.

Parcă sunt luni

Adânci ca depărtările din noi

De când din nori a curs necontenit şuvoi

Parcă sunt luni

Albastre ca un infinit, de când

Cu mângâierea ta nu m-am mai întâlnit.

Parcă sunt ani

De când penelul într-o stea îl înmuiam

Luna parcă în suflet o chemam

Parcă sunt ani

De când e timpul ploii să-mi spună poveşti

Parcă sunt ani de când erai şi nu mai eşti.

Gând în zori

01119_comoxsunrise_2560x1600

Zorile, pe-un colţ de cer

Cresc, luminii mesager

Se leagănă prin copaci

Te privesc in ochi. Tu taci.

 

 

Se scufundă în marea trează

Varsă alene câte-o rază

Mai agaţă un pisc de munte

Peste dealuri face punte.

 

 

Trag cu praştia în nori

Să-i împăştie. Tu zbori

Sufletul se înalţă un pic

Infinit e, chiar de-i mic.

 

 

Nestatornicia-i dusă

Luna e de mult apusă

O noapte v-am aşteptat

Zorilor. Gând luminat.