Orbire

525099_547317201979197_1783490346_n

Creneluri de umbre mă îmbracă albastru

Cu gânduri topite în râuri de dor

Cu albe speranțe ce cântă balade

Iubirii căzute ca ploaia din nor.

 

Pe dealuri străine îmi aleargă emoții

Înșeuate pe valuri de vânt renăscut

În caldă sorbire de vis nestatornic

Ce inimi păzește de necunoscut.

 

Amare priveliști coboară în mine

Nespuse cuvinte răni redevin

Privirea-i durere când nu ești aproape

Orbirea-i plăcere, atingerea ta e un chin.

9 aprilie 2013

Duzina de cuvinte – Noaptea

Noaptea, tarziu a-nceput

Luna-a uitat sa rasara.

De nicaieri insa,

Inimi mute au rasarit

Visatoare,

La fel ca stelele

Ce palesc apoi in lumina.

Gandurile,

Corabii triste esuate-n furtuna

Aluneca iar spre trecut.

Emotiile

Pline de ecouri adanci

Ca niste gaturi lungi de egrete

Pierdute sunt, nu au cuvant

Desi le este atat de sete

De-un raspuns.

Aceasta a fost duzina provocata de clubul PSI.

Prima poezie

Am scris o poezioara. Prima din viata mea. Nu stiu ce mi-a venit. Nici macar nu am mai incercat vreodata asa ceva. Atat va rog, sa nu aruncati cu pietre, prefer cu rosii cum am mai zis (macar le adaug la salata de marti :-))

Noi cei…

Noi cei ce-am fost atunci
Noi cei ce am visat acelasi vis
Noi cei ce ne-am iubit nebun
Noi suntem noi din nou acum.

Noi prea umblati prin nopti aprinse
Noi prea atinsi de doruri stinse
Noi inimi frante si lipite
Din doi suntem acum iar noi.

Noi cei ce am dormit pierduti
Noi cei care am plans tacuti
Noi cei ce-am suferit de prea mult dor
Noi suntem unul de acum.