Creneluri de umbre mă îmbracă albastru
Cu gânduri topite în râuri de dor
Cu albe speranțe ce cântă balade
Iubirii căzute ca ploaia din nor.
Pe dealuri străine îmi aleargă emoții
Înșeuate pe valuri de vânt renăscut
În caldă sorbire de vis nestatornic
Ce inimi păzește de necunoscut.
Amare priveliști coboară în mine
Nespuse cuvinte răni redevin
Privirea-i durere când nu ești aproape
Orbirea-i plăcere, atingerea ta e un chin.
9 aprilie 2013