Un minut de adevăr

Mi-a plăcut ce a scris despre ea Maya Maria aşa că… iată-mă:
Scrie-Adevar-1
SUNT… doar sunt, ce aş putea spune mai mult despre asta?
AȘ VREA … sa pot zbura, nu doar în vis
PASTREZ …prea multe amintiri
MI-AS FI DORIT… să nu mă mai trezesc la 6 în fiecare dimineaţă 🙂
NU IMI PLACE… sa primesc flori taiate pentru că sunt frumuseţi moarte, de ce să nu oferim flori vii, în ghivece
MĂ TEM … că aş putea rămâne blocată în lift
AUD … la nesfârşit unele melodii care nu vor să se lase uşor alungate
ÎMI PARE RĂU … pentru greşelile mele şi ale altora, pentru că toţi plătim pentru ele, mai devreme sau mai târziu
MĂ BUCUR … de zilele însorite acum iarna şi de cele răcoroase vara 🙂
ÎMI PLAC …. florile şi oamenii care zâmbesc
NU SUNT…. îndemânatică, nu pot  să spun că am două mâini stângi, dar nici departe 🙂
NICIODATĂ … nu întârzii
RAR … ma uit la TV
PLÂNG … des, de multe ori când scriu… ce scriu
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA … la nivelul aşteptărilor mele
NU ÎMI PLACE DE MINE … când nu am suficientă răbdare
SUNT CONFUZĂ … când oamenii sunt răi, nu înţeleg de aleg să fie aşa
AM NEVOIE … de cineva care să mă asculte când mă apucă logoreea
AR TREBUI … ca nimeni să nu mai aiba serviciu, cu toţii să facem doar ceea ce ne pasionează cu adevărat…. cât de fericiţi ar fi oamenii atunci
IUBESC-  viaţa?

 Vă invit să contiunaţi cu minutul vostru de adevăr.

Un ceas

 

Urăsc timpul dar iubesc ceasul care mi-l măsoară

Alung visele dar strig speranţele să-mi tragă la scară

Urăsc zilele fără de tine, fără de mine sunt ale tale

Iubesc secundele, pe ceasul iluziilor aleargă sprinţare.

 

Trăiesc a lui răceală, mâna cuprinsă îmi arde străină

Mă pierd în el privindu-l şi mă vad doar pe mine

În ora ce trece în grabă, uitată pe veci va să fie

Iubirea, ce în ceasul de seară o scriu pe hârtie.

 

Scurtă meditație

Dorm. Visez? Mă întreb.

Cred. Sper. Aștept. Fumez.

Apuc. Strâng. Îmi doresc?

Provoc. Resping. Dezamăgesc!

Merg. Alunec. Mă opresc.

Alerg. Cad. Mă ridic.

Închid. Blochez. Mă închistez.

Sufăr. Mă chinui. Nu reușesc…

Mă ridic. Mă așez. Cântăresc.

Mă trezesc. Mă disciplinez.

Citesc. Scriu. Oare înțeleg?

Privesc. Ating. Amețesc.

Zâmbesc. Luminez. Strălucesc.

Zbor. Mă înalț. Mă desăvârșesc.

 Contemplu. Vibrez. Iubesc…

Scrisoare de demult

Nu poti sa ma iubesti cum te iubesc eu. Nu ai cum. E prea multa iubire in mine. Stii cum se intampla de cele mai multe ori in doi? Sunt doua iubiri, una uriasa, fara limite, pasionala si innebunitoare, si una mai temperata, mai calduta.  Nici nu s-ar putea altfel. Daca m-ai iubi la fel, emotia dintre noi ar fi atat de covarsitoare incat s-ar transforma in lumina. In stralucire. Lumea nu ar mai putea sa ne priveasca. Sa ne accepte. Nu ar intelege ce se intampla si cum e posibil. I-am bulversa. I-am orbi efectiv cu dragostea noastra, cu puterea ei.

Dar ne-am contopit iubirile. Ne-am atins sufletele si a ramas amprenta lor acolo. Am creat o punte de legatura peste care putem trece oricand. Doar noi. Chiar daca suntem la distanta. Iubirile noastre s-au intalnit si  sunt acolo, undeva, impreuna. Mereu.

Te astept. Iar si iar. Te astept sa vii, sa fii langa mine si sa ma privesti in ochi. Sa-ti vad sufletul, sa-ti ascult cantecul din priviri, sa simt iubirea ta in mine. Sa ni se amestece gandurile, sa se impleteasca degetele. Imbratisarea sa ne fie imbatatoare, nesfarsita. Sa uitam, sa plutim, sa visam, sa zburam. Sa-ti simt privirea in timp ce am ochii inchisi. Sa ma arda ochii tai si sa ma oblige sa ii deschid pe ai mei. Ca dorurile noastre sa se poata inlantui. Sa nu mai fim eu si tu, ci doar noi. Sa fim una, sa ne cuprinda aceeasi emotie, aceasi durere ametitoare, aceeasi iubire. Iubirea mea sa fie atunci la fel ca a ta. Si iubirea ta sa o depaseasca pe a mea. Si sa ne transformam in lumina.