Febra albă

Winter park at night

În febra albă mă trezesc

Şi-n mintea mea încet coboară

Gând după gând, neîncetat

Iar sufletu-și ia aripi. Zboară.

 

Tristeţea iernii o resimt

În frigul ce-mi îngheaţă visul

Vreau stele să însufleţesc

Dar ele se întrec cu ninsul.

 

Culorile le-am rătăcit

Erau în mine precum dorul

De primăveri ce albe nu-s

Ci doar albastre precum cerul.

 

Statornicia ierni-o chem

Să-mi umple margine de clipă

Albe căderi n-au obosit

Precum iubirile-risipă.

Adeseori

Imagini-Artistice-Desktop-de-Iarna-1

Adeseori

Din bucurii se nasc tristeţi

Şi-n iernile fără de rost

Cresc albe şi neninse dimineţi.

 

Adeseori

Luminile ne iartă-n zori

Din noaptea albă-n care

În visul meu tu te strecori.

 

Adeseori

Din norii iernii nu coboară

Fulgii de nea îndrăgostiţi

Şi nici iubirile nu vor să moară.

 

Adeseori

Când inimile se ascund

De frigul vieţii de afară

În amintiri eu mă scufund.

Erai…

Te-am cunoscut atunci

Erai parfum nescris

M-ai înălţat adânc

În căutări de vis.

 

Te-am întâlnit apoi

Plecările-ţi dureau

Răscolitor parcurs

Cuvintele-şi găseau.

 

Te-am alungat din nou

Uitările ţi-am scris

Pe foi de amintiri

Porunci de neatins.

 

Te-am înrobit atunci

Înlănţuit cu dor

Speranţe să nu ai

Iubirile ne mor.

Tristeţe de joi

Ţi-am auzit surăsul dintrodată

Curgea ca mierea albă peste noi

Şi l-am simţit în mine astăzi toată

Amar şi dulce ca o  zi de joi.

 

Ţi-am căutat tristeţile prea nude

Plecate au fost cu gândul peste munţi

În mine au crescut seminţe calde

Din amintirea noastră încă muţi.

 

Ţi-am dezmierdat cuvintele tăcute

Se aşterneau ca fulgii albi de nea

Năluci, în nefiinţă blând trecute

Prin iarna ce iubirile-şi pierdea.