Meşterul de seri

mesterul de seri

Meşterul de seri a obosit

Mai înalţă câte una, iscusit

Şi îi spune “Seara mea cea fără nume

Du-te şi te aşterne peste lume”.

Ea îmbracă straie răcoroase

Îşi prinde-n păr vreo două raze luminoase

Se însoţeşte cu un vânt uşor

Cheamă şi o lună-n ajutor.

Stelele se pun pe chicotit

Cica seara e un prinţ vrăjit

Nu poate să stea decât vreun ceas

Şi dispare fără bun rămas.

Să faci seri frumoase e un meşteşug

Să pui bucurie-n ele din belşug

Şi c-o mângâiere diafană

Să picuri un strop de dor de mamă.

Să găseşti aroma minunată

O culoare caldă, parfumată

Să faci liniştea să cânte o baladă

Să agăţi de-un vis o acoladă.

Meşterul de seri acum tu eşti

Poţi să o pictezi sau să îi scrii poveşti

Totul e să-ţi fie fericită

Şi să faci o inimă să se simtă iubită.

 

Mi-e dor

Mi-e dor

De privirea aceea

De-o îmbrăţişare ce nu s-a întâmplat

De-un cuvânt nerostit

Printre atâtea cuvinte

Spuse. Dar din întâmplare

Doar acela n-a mai venit.

Mi-e dor

De un gând ce nu doare

De-o senzaţie de împlinit

De-o magică clipă

Simţită, iubită

Trăită. Dar din întâmplare

Magia n-a mai venit.

Mi-e dor

De un vis colorat

De un zâmbet înmulţit cu doi

Molipsitor

Rătăcitor pe buze

Fragil. Dar din întâmplare

Printre acele lacrimi

Zâmbetul a murit.

Mi-e dor


Desi am scris relativ recent despre dorul de tine si despre dor in general, trebuie sa recunosc din nou ca MI-E DOR. Mi-e dor de EL, mi-e dor de copilul meu pe care nu l-am vazut de o saptamana, mi-e dor de o vacanta dulce si senina, mi-e dor de soare desi e peste tot acum in toiul verii, mi-e dor de padurea pe care nu am mai mangaiat-o de mult cu ochii, cu plamanii, cu palmele pe coaja batrana e copacilor, mi-e dor de lungi drumuri mana in mana, mi-e dor de marea albastra (sau Neagra nu conteaza), mi-e dor de sarutari si imbratisari pline de emotie si pasiune, mi-e dor de lucruri facute impreuna, mi-e dor sa stau la taclale cu prietenii de care nu mai am timp, mi-e dor de liniste si pace sufleteasca, dar si de agitatia dinaintea unei revederi atat de dorite si asteptate, mi-e dor de stabilitate si echilibru, dar si de zapaceala mea caracteristica, mi-e dor sa ma simt iubita si sa ma vad frumoasa in ochii lui. Mi-e dor de momente simple de fericire pura, nealterate de nici un gand razlet. Ordinea e complet aleatorie. Si nici nu conteaza. Important e ca imi e dor. Tare dor.

Cine sunt?

Cine sunt eu in noaptea asta mare?

Traiesc cu-adevarat sau doar respir eu oare?

Exist? In lumea infinita?

Ma simt iubita oare, sau dorita?

 

Sunt EU, da, stiu si cred in asta

Chiar daca-n viata mi-am primit napasta

Am ochii in lacrimi si ma doare dorul

As vrea s-ating cu sufletul mea cerul.

 

Privesc de sus, din zbor, inima mea albastra

Cu-n dor imens de pasare maiastra

Adanc patrund in inima mea trista

Si-i, spun in gand, te rog, putin tu mai rezista.

 

Ca il astept sa vina si sa-mi umple iarasi gandul

Imbratisarea lui sa-mi dea din nou avantul

Sa sper, sa cred, sa simt… iubirea toata

Cea necuprinsa, si cea nesperata.