Mă pierd….

pierduta[1]

Mă pierd de mine în visul tău

Mă rătăcesc uitată prin sufletul meu

Mă doare fericirea ce-aş putea-o avea

Mă arde lacrima căzută în inima mea.

 

Mă cântă dorul în triste cuvinte

Mă topeşte fiorul în aducereaminte

Mă cheamă noaptea luna s-o ascult

Mă ameţeşte steaua ce-o priveam demult.

 

Mă aşteaptă visul noaptea să-l alin

Mă doreşte golul de dincolo de chin

Mă cuprinde liniştea ce n-o pot avea

Mă iubeşte viaţa, eu n-o pot iubi pe ea.

Eu sunt acum

 

Secundă rătăcătă pe aripi calde de vânt

Pierdută-n vis sau trează în ultimul gând

Trăită pe deplin sau stinsă în deșarte așteptări

Sunt eu acum, cuvânt uitat în călimări.

 

Clipă adâncă de durere sau de bucurie grea

Fărâmă de anotimp cioplită în inima mea

Rostogolită lacrimă pe un obraz apoi râzând

Sunt eu acum pe ferestre de timp privind.

 

Trecut surâs am fost și viitor zâmbet voi fi

Iubire de o viață ce se termină într-o zi

Flacără scursă-n venele de dor arzând

Eu sunt acum ….  un vis de toamnă dormitând.

 

Aceasta a fost psi-luneala de astăzi.

Vibraţii

Sufletul meu vibrează

Ca struna de vioară atinsă de vânt.

Inima mea vibrează

Ca frunzele ce toamna plâng.

Pleoapa mea tremură

Sub lacrima topită de cuvânt.

Dorul te-ntreabă

De ce revii, de ce lipseşti, pe rand?

Nimic, nicicând, nu mi-ai promis,

Da, ştiu

Dar inima nu inţelege acest cuvânt

Nu vrea promisiuni, te vrea în al ei gând

Pe tine doar,

Nimic nu poate înlocui

Îmbrăţişarea mută, dorul învingând.

Să te alung? Nicicând nu am să pot

Cum nu alungi fulgii de nea,

Căzând alene pe pamânt.

Să te chem? Da, o sa te chem din nou

Cum ploaia chem

Să stingă setea, trist curgând.

Chiar de nu vii, chiar dacă pleci apoi

Iubire poartă-mi si o vei primi oricând înapoi.

Lacrimi

Nu plâng, dar lacrimile vin

Albastre, albe, sau fără culoare

Sunt pline de emoții și candoare

Și ma trezesc că totuși plâng, ca din senin.

Se-noadă mai intâi în gât adânc

Se înfiripă din suflet curgând

Iau viață și se aștern stins

Pe foaia pregătită pentru scris

O literă, o lacrimă și-un vis.

Un vis pierdut în colț de dor

Un vis dorit a se-ntâmpla din nou

Un vis ce doare în sufletul meu

Aripa ruptă a păsării căzută-n zbor.

A doua lacrimă vine și ea

Găsește calea deschisă de prima

E calea dorului de tine

Când te asteaptă langă sine

Când te așteaptă și nu vii

Cănd te dorește și nu știi.

În lacrimi o să mă prefac

Topită o să fiu un veac

Un veac în care o să te iubesc din nou

Un veac de lacrimi, triste, vesele, mereu.