Şi iată

little_black_dress_2_by_katarinka

Şi iată, soarele a căzut pe margine de cer

Ziua să-l ţină nu a mai putut. Luminii grănicer

Noaptea l-a strâns la pieptu-i de mormânt

Doar pentru ea să-l aibă. Al întunericului legământ.

 

Şi iată, tunetele peste noi s-au revărsat

Durerea a curs pe streşini. Suflete a îmbrăţişat

Pecete a pus pe ciob de inimi sângerând

Să le aline a vrut. Cu picături de ploaie sărutând.

 

Şi iată, iubirea destinul parcă azi şi l-a uitat

Indiferenţei locul i-a cedat senin. Sufletu-i amputat

Prin gânduri umblă zvon de părăsiri

Prin inimi nu mai este loc de amintiri.

Să uiţi

Să mori de dorul ei mânat

Să uiţi cum e să mori de dor

Să doară deşi ai uitat

Cum e înaltul şi albastrul zbor.

 

Să uiţi că ai iubit vreodat

C-ai suferit de dorul ei

Şi c-ai dorit s-o vezi neîncetat

S-o plimbi de mână pe alei.

 

Să uiţi c-ai şi uitat-o chiar

Că a fost cândva în al tău gând

Şi acel gând e încadrat într-un chenar

Al cerului, al mării, legământ.