Trădări

furtuna-pe-mare

De m-aş trăda

S-ar întreba salcâmul

Sfiindu-şi floarea dulce de argint

Ce îmi lipseşte

Câtă vreme steaua

Ce am visat-o ieri

A răsărit

Şi cerul o primeşte

La sânul lui scăldat de dor

Chiar dacă şi-a pierdut lucirea

Îndrăgostindu-se de-un nor.

De m-aş trăda

S-ar întreba lumina

Iubindu-şi umbra lungă la apus

De ce mă doare încă amintirea

Tăcerilor de nesupus

Când viitorul doar

În răni poate sădi

Tristeţea clipei când presimte

Că vremea ei se va sfârşi.

De m-aş trăda

S-ar prăbuşi o floare

Negându-şi echilibrul ireal

De m-aş trăda

Nu mi-ar ajunge-o mare

Să îmi aduc furtunile la mal.

Cine eşti

sat din bucovina

Te-aş recunoaşte dintr-o mie
De nopţi căzute fără sens
Te-aş mângâia cu apa vie
Din picătura unui vers.

 

Aş lăsa neaua să te cheme
Din albul ei să inventezi culori
I-aş cere iernii să scrie poeme
Eu să ascult ninsoarea de fiori.

 

Şi la răscrucea de lumină
Să mă înalţ spre mângâierea ta
Ca să mă iau cu visele de mână
Secunda când mă va îmbrăţişa.

 

Te-aş recunoaşte dintr-o mie
Oricâte roluri ai juca
Şi te-aş privi ca pe-o fotografie
A iernii tale. Şi a mea.

Corăbii

battle_ship_by_radojavor

Corăbii de gânduri în derivă plutesc

Se apleacă catarge, de dor ameţesc

Mări nesfârşite de lungi aşteptări

Să sfarmă în maluri de albe chemări.

 

Doar stelele calea corăbiei o ştiu

Luna îşi varsă lumina-n pustiu

Firul gândurilor e iarăşi uitat

Ştie că nu va ajunge la mal niciodat.

 

Vântul se aşterne în a dorului velă

Marea îşi leagănă iubirea. Albastră acuarelă

În preajma visului corabia vieţii ajunge

E ţărmul mult dorit. Gândul tace şi plânge.

23 aprilie 2013

Ai vrut…

aripi

Într-o zi ai vrut să-mi auzi lacrimile

Dar sclipirea din ochii mei te asurzise deja

Şi căderea lor s-a întâmplat în tăcere

Hrănind doar stelele din calea ta.

 

Într-o zi ai vrut să-mi cauţi gândurile

Din sărutul meu semnele cardinale le-ai pierdut însă iar

Neştiute au rămas plecările lor pe niciunde

Morişcă de vânt depăşind orice hotar.

 

Într-o zi ai vrut să-mi iei cu tine îmbrăţişarea

Dar braţele mele s-au topit în strângerea ta

Şi-n aripi fără de zbor s-au transformat de durere

Spre cer ar fi vrut să se înalţe, dar sunt grele de dor.

 

În altă zi ai vrut să-mi vezi iubirea

Dar se rătăcise în căutarea ta

Nevăzută a rămas, deghizată în suferinţă

Nimeni, niciodată n-o va mai vedea.

16 martie 2013