Ce-ar fi…

zbor

Să înalţ sentimente

Să storc în mine clipele prezente

Să mă arunc în marea de iubiri

Zdrobind în ţărmuri triste

Valuri de-amintiri.

Să stărui în candoare

Amăgită de-o floare

Să uit că mâine mă vei părăsi

Să-mi amintesc de un alt mâine

În care iar mă vei iubi.

Să mă închid în palate

Din nisipul alb de pe Marte

Să implor luna să-mi cearnă fiori

Să caut în mine

Să găsesc comori.

Să cobor în adâncuri

De mare, de suflet, de gânduri

Să tenciuesc cu lumină încrezutele ziduri

Să tac şi să simt

Iar tu… să citeşti printre rânduri.

Timpul ploii

parca sunt ani

Parcă sunt săptămâni

Sărutul soarelui de când eu l-am uitat

Îmbrăţişarea ploii visul mi-a întinat

Parcă sunt săptămâni

De când din rădăcini seva mi s-a prelins

Prin venele prea grele de abis.

Parcă sunt luni

Adânci ca depărtările din noi

De când din nori a curs necontenit şuvoi

Parcă sunt luni

Albastre ca un infinit, de când

Cu mângâierea ta nu m-am mai întâlnit.

Parcă sunt ani

De când penelul într-o stea îl înmuiam

Luna parcă în suflet o chemam

Parcă sunt ani

De când e timpul ploii să-mi spună poveşti

Parcă sunt ani de când erai şi nu mai eşti.

Lună de-o noapte

luna-19-martie-2011_1

Stau la acelaşi etaj cu luna

Ne privim de o seară în ochi

Ea capul şi-apleacă şi-mi sună

A albă tristeţe căzută-n genunchi.

 

Stau la acelaşi etaj cu luna

Mă întreb pe ce trepte a coborât

Aş urca eu acolo ca să-i pun cununa

De stele, ce-n noaptea aceasta n-au răsărit.

 

Stau la acelaşi etaj cu luna

Ea îmi dă lumina pentru a privi

Eu îi dau timpul meu ca arvună

Clipă cu clipă, până ce soarele se va împotrivi.

 

Întinsele zăpezi

poze artistice

Întinsele zăpezi îmi cer privirea

Să le însoţească până-n depărtări

Să uit de dorul de fiori şi de iubirea

Să le alung la locul lor, în amintiri.

 

Întinsele zăpezi îmi cheamă gândul

Să se afunde-n ele fără glas

Să se însoţească doar cu vântul

Şi să danseze doar ultimul vals.

 

Întinsele zăpezi mă înfioară

De unde încep şi unde se opresc?

Nici cerul nu-i atât de întins, încât să doară

Nici luna nu-i atât de albă, umbre-i cresc.

 

Întinsele zăpezi sunt azi în mine

În sufletul în care iar a nins

Cu clipele ca cerul de senine

Şi cu iubiri ce încă nu s-au stins.