Zidul

În valuri de viaţă mă rostogolesc

În zid de cuvinte abrupt mă lovesc

Mă uită piciorul călcând amăgit

Mă arde surâsul ce n-a mai venit.

 

Trăiesc nestatornic un vis obosit

Că mâinile noastre s-ar fi întâlnit

Să-ţi picure în palme vorbe de alint

Să-ţi mângâie fruntea cu deget de argint.

 

Aştept neîntâmplarea să vină din nou

Să smulgă din mine al iubirii ecou

Ca luna în zi lumina să-ţi pierd

Ca soarele noaptea să te dezmierd.

 

Frigul absoarbe seva din noi

Se umple de mine, de noi amândoi

El ştie că ţie nu-ţi mai aparţii

El ştie că sufletele noastre-s pustii.

În lumină

În lumină plutesc, când lăngă mine stai întins şi mă priveşti

Şi ochii tăi trişti pe gânduri mă ating, şi-mi vine să strig

Trezeşte-te suflete, încă nu-i prea târziu, fericirea-i în noi

O putem îmblânzi. Cum soarele nebun alungă norii în zori

Putem rătăci dorul din noi, cum vântul în toamnă împrăştie frunzele moi.

În întuneric mă pierd adânc, mă doare luna şi stele eu strâng

Să nu lumineze când ceru-i prea trist, să-mi umple doar palma ce tu mi-ai atins

Uitat sărut de buze fierbinţi, ce fac mâinile mele să ardă nescris

În cuvinte căzute din paradis.

În lumină te vreau şi-n întuneric te simt.

Aceasta a fost psi-luneala de astazi.

Rugaminte

Acopera-mi gura cu buzele tale

Ca sa nu-ti mai pot vorbi

Despre iubire.

Mangaie-mi degetele cu mainile tale

Ca sa nu mai pot scrie

Vorbe de dor.

Cuprinde-ma strans in bratele tale

Ca sa nu mai pot fugi

Inspre tine.

Saruta-mi nenumarat talpile picioarelor

Ca sa nu mai pot incalta acele tocuri

Care ma fac sa ma inalt pana la cer

Cand esti cu mine.

Priveste-ma adanc in ochii pierduti

Ca sa nu te mai pot vedea pe tine

Ci doar lumina din ochii tai.

Imbraca-mi sanii in palmele tale

Ca sa ramana amprenta iubirii pe ei.

Despleteste-mi parul si lasa-l

Sa-mi acopere fata

Sa nu-mi mai vezi chipul

Si sa poti astfel sa-l uiti, intr-o zi.