Cunoaşte-mă

mariposaalaflor[1]

Cunoaşte-mă

De sufletul îţi poate suporta

Aşteaptă-mă

De doru-ţi va putea

Să spere albastru

Să viseze lin

Să crească înspre cerul

De amăgire plin.

 

Înalţă-mă

Doar cu tăcerea ta

Coboară-mă

Cu mângâierea-ţi grea

Sărută-mi serile

Cu dimineţi în gând

Când te visam

Mereu, nemaiplecând.

 

Doreşte-mă

De parcă n-aş mai fi

Dezbracă-mă

De parcă ar fi ultima zi

Când mă priveşti

Când poţi să mă adori

Când mă cunoşti

Ca pe parfumul unei flori.

 

Sunt eu

stea+căzătoare[1]

Sunt o stea căzătoare

Picătură din prea întinsa mare

Respir cerul când luna cântă cu mine

Sărut cuvintele uitate pe pernă de tine.

 

Sunt o strofă nescrisă

Floare de parfum neatinsă

Zbor de fluturi uitat într-o altfel de vară

Adun comori de emoţii spre seară.

 

Sunt fulg de zăpadă în soare

Sclipind ireal, nonculoare

Dansul prea scurt îmi este al vieţii destin

Surâs doar rămâne cu dulcele gust de pelin.

 

Cine-ţi sunt eu?

Doar sulfet, cu tine în gânduri mereu

Cine-ţi sunt eu?

Cineva sau poate nimeni. Doar eu.

Cuvinte fara sens

Cuvinte pierdute

Cuvinte insirate

Ca notele pe portativ.

Cuvinte scrise

Poate intrebatoare

Poate iubitoare

Mereu necitite

Sau poate doar neintelese.

Cuvinte goale astfel devin

Baloane de sapun

Plutesc in jurul meu nebun

Se sparg si picura

Cate o litera.

Semne de exclamare

Sau poate de intrebare

Virgule si puncte

Si multe paranteze

Atat ramane din ele

Si o banala senzatie

Ca cineva a vrut sa spuna

Ca cineva poate chiar a simtit

Dar n-a contat

Lumea continua sa existe

Chiar si fara ca cineva, vreodata

Sa le fi citit.