Mirare

apus cristina

Sting un gând, altul se-nalţă

Cresc un dor, altul apune

O speranţă se împlineşte

Alta visul nu şi-l spune.

 

Mă privesc, oglindă nu e

Dincolo de chip să vadă

Cad în mine ca în ceaţă

Sufletul îmi e cascadă.

 

Mă întrec cu norul care

Şi-a vărsat ploaia albastră

Zbor cu fluturele care

A iubit floarea din glastră.

 

Rădăcinile mi-s smulse

Mă hrănesc doar cu lumina

Ce mi-o picură apusul.

Neînţeleasă îmi e vina.

 

O mirare mă cuprinde

Eu n-aş fi de n-ar fi norul

De n-ar fi cerul albastru

N-ar trăi în mine dorul.