Te-am inventat

Răsare luna tristă peste ochii mei

Pe gene stelele îmi aprind scântei

Soarele mă sărută ca de bun rămas

Gându-mi la tine face iar popas.

 

Mă întreabă alene, oare cine eşti

Ai apărut într-o seară din cartea cu poveşti?

Ai coborât pe-o rază albastră ca un cer

Sau te-am creat chiar eu din al cuvintelor mister?

 

Privirea din safire aprinse eu am desenat

Inima dintr-o dulce strofă am inventat

Îmbrăţişarea, ramuri de măslin am împletit

Sărutul din petale parfumate a izvorât.

 

Sau poate vis ai fost în al minţii somn

Un dor de dragoste şi niciodată om

O vrajă ce în inimă mi-a răsărit

Iubire ai fost, şi vei rămâne până la sfârşit.

 

Răsărit

Se inalță cerul, albastru curgând

Visează norii ploaia coborând

Dorm stelele, molatic privesc

Clipe de noapte și ziuă cum se contopesc.

 

Secundă divină, prima rază a înflorit

În arse culori cerul a împodobit

Flăcări de soare pe pământ se întind

Luna opacă adorme plutind.

 

Vântul se teme aripi să întindă pe cer

E atât de liniște în a răsăritului mister

Copacii se apleacă în salut nepământesc

A celui care se așează pe al zilei tron regesc.