Răsare luna tristă peste ochii mei
Pe gene stelele îmi aprind scântei
Soarele mă sărută ca de bun rămas
Gându-mi la tine face iar popas.
Mă întreabă alene, oare cine eşti
Ai apărut într-o seară din cartea cu poveşti?
Ai coborât pe-o rază albastră ca un cer
Sau te-am creat chiar eu din al cuvintelor mister?
Privirea din safire aprinse eu am desenat
Inima dintr-o dulce strofă am inventat
Îmbrăţişarea, ramuri de măslin am împletit
Sărutul din petale parfumate a izvorât.
Sau poate vis ai fost în al minţii somn
Un dor de dragoste şi niciodată om
O vrajă ce în inimă mi-a răsărit
Iubire ai fost, şi vei rămâne până la sfârşit.