Zilele săptămânii noastre

Zilele săptămânii mele-s aşteptare

Secunde grele, ticăie încet

Minute lungi, dorinţe trecătoare

Ore adânci, pe care le aştept.

Zilele săptămânii mele-s nerăbdare

Să piară precum visul cel urât

Să plece şi altele iar să zboare

Poeme triste-n sufletul pierdut.

Orele săptămânii noastre-s nemurire

Să nu mai treacă, eu nicicând aş vrea

Să port mereu toată acea trăire

Sublim ascunsă în inima mea.

Zile, ore, minute sau secunde

Pline de tine se doresc mereu

Altfel, nu sunt decât momente vide

Un timp golit, fără esenţă, trece-atât de greu.

Zilele săptămânii noastre-s diferite

Poate când eu plâng tu eşti fericit

Când tu visezi la clipe mult dorite

Eu nu mai sper decât la un sfârşit.

Azi a fost timpul pentru psi-luneală.

Doar clipe

As vrea sa plec, pe drumuri lungi, departe

As vrea sa zbor, sa-ting inaltul cer

Doar sa traiesc, fara visuri desarte

Doar sa respir, fara prea mult sa sper.

Si sa primesc clipe de mult visate

Dar sa  invat a le trai usor

Fara efort, fara tenacitate

Doar sa le-aud cand ma cheama sa zbor.

Sa nu ma doara si sa nu simt lipsa

Cuvantul dor sa-mi dispara din gand

Sa fiu in cele clipe de magie cuprinsa

Momente unice, dar sa le uit curand.

Si seara de emotie pierduta

Sa n-o astept, ci doar sa vina ea

Firesc, in bucurie conceputa

Sa ma astepte chiar la prima stea.

Sa nu o caut, sa nu-i cer chemarea

Doar sa apara cand e vrerea sa

Clipa albastra, clipa nemuririi

Doar ea ramane-n amintirea mea.

Sa nu le vreau mai multe, mai adesea

Sa imi ajunga cate s-or putea

Si-n rest prea plinul inimii sa-mi verse

In suflet fericirea sa.

 

Prima data…

De ce nu putem avea mereu aceesi reactie ca prima oara cand suntem atinsi de cineva de care am prins drag? Prima oara sau primele dati cand el te ia de mana poti avea niste emotii si senzatii absolut minunate si foarte puternice, poate mai puternice decat vei avea apoi la activitati mult mai serioase. De ce nu poate fi asa mereu. De ce ”a fi prima oara” e intotdeauna ceva atat de special. Prima intalnire, prima dragoste, prima atingere nevinovata, primul sarut… etc.

Culmea e ca la alte aspecte ale vietii noastre, placerea vine… mancand, cum se spune. Trebuie sa-ti educi papilele gustative ca sa poti aprecia o mancare noua si diferita de ceea ce ai incercat pana atunci. Sau trebuie sa asculti o melodie de mai multe ori, si cu cat o asculti cu atat iti place mai mult. Sau cand apare o moda noua, incep sa se poarte de exemplu din nou pantofii cu varfuri lungi si ascutite, iti trebuie ceva timp sa incepi sa-i suporti si apoi nu te mai poti imagina cu altceva in picioare.

Sunt si situatii cand prima oara poate fi la fel ca a doua si ca a treia si tot asa. Cand mergi la mare de exemplu… te bucuri de fiecare data la fel de soare, de nisipul plajei, de valurile marii. Nu e prima oara diferit, si nici ultima. Cand privesti stelele cu cineva drag alaturi la fel. Cand mergi la o petrecere cu prietenii…etc.

Poate e vorba de frecventa. La mare mergi de regula odata pe an. Ai timp tot anul apoi sa visezi ce bine o sa fie cand o sa mergi din nou. Apoi, nu stai toata noapte cu ochii la stele, mai si dormi. Se intampla destul de rar sa le priviti impreuna. Nu mai spun de petreceri, mai trebuie si munca nu numai distractie. In schimb, dupa prima atingere atat de mult dorita si emotionanta, nu ne putem opri si ne dorim sa ne vedem cat mai des, sa ne atingem la fel. Si poate …. abuzam. Intodeauna am considerat ca relatiile la distanta au meritul lor. Te vezi mai rar si te doresti mai mult. Suferi in perioada in care nu esti langa el, dar si cand te intalnesti … ies scantei. Cel putin o relatie in care te vezi doar in weekenduri poate fi chiar reusita. Ajuta mult la mentinerea in timp a dorintei.

Cu alte cuvinte, vorba aia din stramosi, mai rarut ca e mai dragut, cred ca se potriveste mult mai bine decat am vrea noi sa credem. Nu va instig acum in a va cauta relatii la distanta daca sunteti singuri, si mai ales singure. Astfel de relatii au cu siguranta si dezavantaje mai ales pentru o femeie care are nevoie de sprijin, de ajutor, de siguranta.

Atunci, ce putem face? Sa fim atenti, sa memoram acele prime momente, si sa incercam sa ni le amintim cat mai des, pentru a le pastra vii in noi. E singura cale, si merita incercata.