Duzina de cuvinte… toamna

Ecou de desfrunzire pornește prin păduri

Ironic râde văntul în valuri de nervuri

Rostire ascuțită e plânsul frunzelor căzând

Într-o cadență nesfârșită a trupului lor plăpând.

 

Ploaia argintie, iridiu topit, curge prin tuburi de nor

Nici ziduri nu pot să oprească al picăturilor zbor

Înscris de un saltimbanc pe un papirus etern

E al ploii, cheamtă de paparude,  ritual din infern.

 

Rostogolire de vânt, tânguire de cer, e toamna de ieri

Covor foșnitor mângăie tălpile ce merg spre nicăieri

Adevarat se așterne octombrie pe neștiute cărări

Eu te închid la mine în suflet, iubire pierdută în zori.

 

Aceasta a fost duzinica de azi propusa de psi.