Vara ta

tristete

În vara ta nu plouă niciodată

Nici noaptea nu coboară

Luminată

Iar umbrele sunt albe, colorate

Şi vântul doar adie

Mângâie, nu bate.

În vara ta cad flori în loc de stele

În loc de grâu în lan cresc delicioase

Acadele

Iar răsăritul se-ntâlneşte cu apusul

Şi întrebarea îşi dă singură

Răspunsul.

În vara ta orele sunt albastre

Minutele se leagănă în balansoar

Contraste

Mintea ascultă inima, i-atât de bine

Mi-e dor de vara ta

Mi-e dor de tine.

 

Simţuri

iarba

Miroase a depărtare

De infinit, de apus şi de mare

Aromă de dor într-o secundă furată

Venită din ieri şi din mâine deodată.

Miroase a libertate

A nesfârşit, între viaţă şi moarte

De-aş crede că zbor fără aripi până la stele

M-aş umple de cer şi de noaptea din ele.

Miroase a armonie

A fericirii visată sosie

Miroase a verde, a fraged şi moale

Miroase a iarbă sub tălpile triste şi goale.

 

Noaptea stelelor

E întuneric când se naşte-o stea

Străina luna sa ascunde în cer şi ea

O linişte albastră curge pe pământ

Mă înfioară dorul stelelor căzând.

 

E întuneric când se naşte-un vis

Ce din durere se înalță-n paradis

Culori, arome, amintiri revin

Și bucuria-i uneori amară. Chin.

 

E întuneric când se naște-un dor

O răvășire mai întâi, un mic fior

Ce crește și cuprinde noaptea ta

E întuneric când se naște-o stea.

 

Lună de-o noapte

luna-19-martie-2011_1

Stau la acelaşi etaj cu luna

Ne privim de o seară în ochi

Ea capul şi-apleacă şi-mi sună

A albă tristeţe căzută-n genunchi.

 

Stau la acelaşi etaj cu luna

Mă întreb pe ce trepte a coborât

Aş urca eu acolo ca să-i pun cununa

De stele, ce-n noaptea aceasta n-au răsărit.

 

Stau la acelaşi etaj cu luna

Ea îmi dă lumina pentru a privi

Eu îi dau timpul meu ca arvună

Clipă cu clipă, până ce soarele se va împotrivi.