În vara ta nu plouă niciodată
Nici noaptea nu coboară
Luminată
Iar umbrele sunt albe, colorate
Şi vântul doar adie
Mângâie, nu bate.
În vara ta cad flori în loc de stele
În loc de grâu în lan cresc delicioase
Acadele
Iar răsăritul se-ntâlneşte cu apusul
Şi întrebarea îşi dă singură
Răspunsul.
În vara ta orele sunt albastre
Minutele se leagănă în balansoar
Contraste
Mintea ascultă inima, i-atât de bine
Mi-e dor de vara ta
Mi-e dor de tine.
Miroase a depărtare
De infinit, de apus şi de mare
Aromă de dor într-o secundă furată
Venită din ieri şi din mâine deodată.
Miroase a libertate
A nesfârşit, între viaţă şi moarte
De-aş crede că zbor fără aripi până la stele
M-aş umple de cer şi de noaptea din ele.
Miroase a armonie
A fericirii visată sosie
Miroase a verde, a fraged şi moale
Miroase a iarbă sub tălpile triste şi goale.
E întuneric când se naşte-o stea
Străina luna sa ascunde în cer şi ea
O linişte albastră curge pe pământ
Mă înfioară dorul stelelor căzând.
E întuneric când se naşte-un vis
Ce din durere se înalță-n paradis
Culori, arome, amintiri revin
Și bucuria-i uneori amară. Chin.
E întuneric când se naște-un dor
O răvășire mai întâi, un mic fior
Ce crește și cuprinde noaptea ta
E întuneric când se naște-o stea.
Stau la acelaşi etaj cu luna
Ne privim de o seară în ochi
Ea capul şi-apleacă şi-mi sună
A albă tristeţe căzută-n genunchi.
Stau la acelaşi etaj cu luna
Mă întreb pe ce trepte a coborât
Aş urca eu acolo ca să-i pun cununa
De stele, ce-n noaptea aceasta n-au răsărit.
Stau la acelaşi etaj cu luna
Ea îmi dă lumina pentru a privi
Eu îi dau timpul meu ca arvună
Clipă cu clipă, până ce soarele se va împotrivi.
