Te-aştept precum te-am aşteptat
Te-aştept mai mult ca niciodată
Te caut unde n-am sperat
Mă-ntreb de te-am sperat vreodată.
Te chem şi nu ştiu cum s-o fac
Te-am mai chemat la mine-n suflet
Mai bine peste toate tac
Tristeţile nu le fac cântec.
Te-ntreb ce te-am mai întrebat
Când stelele ne-au dat suflare?
Şi ochii mei au luminat.
Dar vor mai lumina ei oare?
Răsare luna tristă peste ochii mei
Pe gene stelele îmi aprind scântei
Soarele mă sărută ca de bun rămas
Gându-mi la tine face iar popas.
Mă întreabă alene, oare cine eşti
Ai apărut într-o seară din cartea cu poveşti?
Ai coborât pe-o rază albastră ca un cer
Sau te-am creat chiar eu din al cuvintelor mister?
Privirea din safire aprinse eu am desenat
Inima dintr-o dulce strofă am inventat
Îmbrăţişarea, ramuri de măslin am împletit
Sărutul din petale parfumate a izvorât.
Sau poate vis ai fost în al minţii somn
Un dor de dragoste şi niciodată om
O vrajă ce în inimă mi-a răsărit
Iubire ai fost, şi vei rămâne până la sfârşit.
