Îmi plac oamenii

Îmi plac oamenii rotunzi

Ovali, pătraţi sau de viaţă flămânzi

Îmi plac cei în unghi drept sau ascuţit

Sau chiar obtuz sau alungit.

Îmi plac oamenii mirosind a sublim

Dar şi anemic, chiar infim

A muncă ridicată la pătrat

Sau a odihnă în a inimii palat.

Îmi plac oameni cu gust de iubit

Sau cu aromă tare de urât

Cu vicii, doruri şi nevoi

Cu mari speranţe ascunse în doi.

Îmi plac oamenii gând, oamenii vis

Oamenii vorbă, oameni scris

Oamenii toamnă în târziu decor

Oamenii frunză, oameni vânt şi oameni zbor.

Îmi plac şi oameni fără de ecou

Cu stinse voci în stins cavou

Şi oameni umbră în soare luminaţi

Ce dincolo de sânge îmi sunt fraţi.

Îmi plac oamenii pâine şi oamenii grâu

Oameni păduri şi oameni râu

Oameni furtună, oameni ploi

Doar pentru sufletul din voi.

Aceasta a fost psi luneala înscrisă de mine în tabelul lui psi.

Linişte

555731_387661971264359_1320395533_n

Pe mal de lacuri se aşează umbre

În depărtări se înalţă norii

Prea vertical coboară raze

Să aprindă în noi pierduţi fiorii.

 

Din muchii verzi ce taie cerul

Se văluresc stranii păduri

Pe umeri grei purtând misterul

Renaşterii în mii de rânduri.

 

Doar liniştea încape albă totul

Nimicul umple inima şi gândul

Se stinge în noi încet păcatul

Se rupe al timpului mult prea strâns nodul.