Să fie toamnă cu parfum de struguri vii
Cu grea dulceaţă de gutui portocalii
Cu-n stol de păsări alungit pe cerul larg
Albastre picături de ploaie pe catarg.
Să fie toamnă cu potop de frunze moi
Îngălbenite în tăcere pintre noi
Stinse foşniri sub paşii de îndrăgostit
Un Te iubesc furat de vânt. Prea irosit.
Să fie toamnă, frig şi ploaie, ceaţă, vânt
Şi raze jucăuşe printre nori râzând
Să fie toamnă cu melancolii adânci
Aşa cum este iar în mine de atunci.
Amar destin al unei picături de ploaie
Născută dintr-un fulger ce a înnobilat un nor
În zbuciumul de vânt formând sumbre șiroaie
Spălând plânsul pământ cu vrerea lor.
Hoinar destin al unei pale de vânt
Împreunare de fierbinte dor cu prea rece iubire
Briză a mării adânc atrasă de pământ
Devină uragan, al hergheliei aerului dezrobire.
Prea trist destin al unui strop de apă
Plutind pe-un lac în negura cea plină
Captivă-n strat de nor căzut de pe a muntelui pleoapă
Orbire să ne dea, iubirea să ne fie iar străină.
4 aprilie 2013
