Un minut de adevăr

Mi-a plăcut ce a scris despre ea Maya Maria aşa că… iată-mă:
Scrie-Adevar-1
SUNT… doar sunt, ce aş putea spune mai mult despre asta?
AȘ VREA … sa pot zbura, nu doar în vis
PASTREZ …prea multe amintiri
MI-AS FI DORIT… să nu mă mai trezesc la 6 în fiecare dimineaţă 🙂
NU IMI PLACE… sa primesc flori taiate pentru că sunt frumuseţi moarte, de ce să nu oferim flori vii, în ghivece
MĂ TEM … că aş putea rămâne blocată în lift
AUD … la nesfârşit unele melodii care nu vor să se lase uşor alungate
ÎMI PARE RĂU … pentru greşelile mele şi ale altora, pentru că toţi plătim pentru ele, mai devreme sau mai târziu
MĂ BUCUR … de zilele însorite acum iarna şi de cele răcoroase vara 🙂
ÎMI PLAC …. florile şi oamenii care zâmbesc
NU SUNT…. îndemânatică, nu pot  să spun că am două mâini stângi, dar nici departe 🙂
NICIODATĂ … nu întârzii
RAR … ma uit la TV
PLÂNG … des, de multe ori când scriu… ce scriu
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA … la nivelul aşteptărilor mele
NU ÎMI PLACE DE MINE … când nu am suficientă răbdare
SUNT CONFUZĂ … când oamenii sunt răi, nu înţeleg de aleg să fie aşa
AM NEVOIE … de cineva care să mă asculte când mă apucă logoreea
AR TREBUI … ca nimeni să nu mai aiba serviciu, cu toţii să facem doar ceea ce ne pasionează cu adevărat…. cât de fericiţi ar fi oamenii atunci
IUBESC-  viaţa?

 Vă invit să contiunaţi cu minutul vostru de adevăr.

Vând şi cumpăr

1629974yh8vllrqrc[1]

Visez

Porţi larg întredeschise

Aştept

Îmbrăţisări, amăgiri nedescrise

Construiesc

Punţi până la tine, peste nori, nesfârşite

Mă dor

Cuvinte atât de  nerostite

Cânt

Iubiri de atunci nemaisimţite

Sper

La mâini strâns împletite

Plâng

Clipe ce-au fost, nemaivenite

Vând

Vise acum nedorite

Cumpăr

Aceleaşi vise. Sunt mult prea iubite.

Maşina de scris

Calde silabe pe degete-mi stau

Tastele fine le aşteaptă. Le vreau

Pe ele să curgă în versuri de dor

Să-şi poarte iubirea ca pe-un tainic odor.

 

Gânduri uitate pe alb se înşiruiesc

Straie de cerneală cuvintelor le cresc

Magia albă transformă nebunul vis

În albastra fantomă a verbului scris.

 

Foile cad apoi grele de sens

Adorm fericite în visul cel dens

Iluzia vieţii o poartă adânc

În carnea lor albă, cerneala o plâng.

tumblr_mfhsrfVYfH1s07p3yo1_500

Poezie inspirata de cadoul virtual oferit mie de Gandeste limpede.

Vibraţii

Sufletul meu vibrează

Ca struna de vioară atinsă de vânt.

Inima mea vibrează

Ca frunzele ce toamna plâng.

Pleoapa mea tremură

Sub lacrima topită de cuvânt.

Dorul te-ntreabă

De ce revii, de ce lipseşti, pe rand?

Nimic, nicicând, nu mi-ai promis,

Da, ştiu

Dar inima nu inţelege acest cuvânt

Nu vrea promisiuni, te vrea în al ei gând

Pe tine doar,

Nimic nu poate înlocui

Îmbrăţişarea mută, dorul învingând.

Să te alung? Nicicând nu am să pot

Cum nu alungi fulgii de nea,

Căzând alene pe pamânt.

Să te chem? Da, o sa te chem din nou

Cum ploaia chem

Să stingă setea, trist curgând.

Chiar de nu vii, chiar dacă pleci apoi

Iubire poartă-mi si o vei primi oricând înapoi.