Timpul ploii

ploua in inimi

Azi m-a durut secunda care trece

Prea densă

Prea adâncă

Şi prea rece

Ochii au vrut să plângă

I-am lăsat

Buzele au tăcut

Nimic n-au întrebat.

Ploaia a umplut ora de afară

Prea densă

Prea adâncă

Şi amară

Norii au vrut să plângă

I-am lăsat

În suflet să-mi pătrundă

Fără de păcat.

Răbojul inimii a strâns cuvinte

Prea multe

Prea tăcute

Fără minte

De le-ar rosti pe toate

Într-o seară

Ar tot ploua, necontenit

Iar timpul, ar cere să moară.

O altă ploaie

cluj 2014 361

M-am înecat atunci în ploaie

De-aş fi înţeles ce îmi spunea

Dar n-am ştiut că ai trimis-o

Să se reverse în viaţa mea.

 

Şi i-am pus dorului umbrelă

Fără să sper c-aş fi putut

Să mă-ntâlnesc cu fericirea

În umbra ploii ce-a trecut.

 

Fereastra lunii i-am închis-o

Să nu-i mai simt privirea rea

Scăldată-n ploaia ce-mi cuprinse

Cu ropote, inima grea.

 

M-am înecat atunci în ploaia

Cu pete albe de alint

Dar n-am ştiut că o să vină

O altă ploaie să mă mint.

Noaptea ploilor

noaptea ploilor

Îmbrăţişarea nopţilor e oarbă

Făgăduinţa liniştii nu-mi e deajuns

Luminii îi cer ploaia să o soarbă

Dar întunericul e iarăşi mai presus.

 

Stelele cad în ropote nocturne

Le smulge ploaia din adâncul cenuşiu

Râuri născute din sclipiri saturne

Curg pe sub genele pământului cel viu.

 

Urgia ploii sapă defilee

În bezna gândurilor ce s-au prăbuşit

Cu ritm de cadenţată epopee

Ce prevestește revărsări fără sfârșit.

 

În noaptea ploilor sunt scufundată

Tristeţea îmi atârnă la gât colier

Zale de gânduri ce s-or rupe-odată

În nopți încântătoare pline de mister.

 

Ploaia nu e decât…

ploaia_40622400

Ploaia nu e decât o stropitoare

E adevărat că e puţin mai mare

Un sărut umed dat pământului de cer

Al norilor albastru mesager.

 

Ploaia nu e decât un vis

Căzut precum Icar din Paradis

Aripi topite scurse pe pământ

Al picăturilor pierdut mormânt.

 

Poaia nu e decât o întâmplare

Un fapt banal, ca o îmbrăţişare

Ce-mi umple sufletul, încet, cu paşi şoptiţi

Ploaia e pentru oameni fericiţi.

 

Ploaia nu e decât un cânt

Al streşinilor răspicat cuvânt

În bălţi oglinzi ciudate dănţuiesc

Ploaia nu e decât un dor, de care nu-mi mai amintesc.